Lampă de carbid

Lampa de carbid, cunoscută și ca lampă de acetilenă, este o lampă simplă care luminează prin arderea acetilenei produse prin reacția dintre carbura de calciu și apă.

Istoria lămpilor de carbid

Odată cu descoperirea acetilenei și cu evoluția proceselor de fabricație a carbidului au început să se dezvolte și aplicațiile ce utilizează acetilena. Lămpile de carbid încep să fie produse pentru biciclete, pentru iluminatul domestic și pentru a fi utilizate în subteran în minerit.

Lămpile de carbid încep să fie folosite în tot mai multe domenii căpătând forme și capacități diferite în funcție de necesitate. Acest curent continuă până în anii '50 când lămpile de carbid încep să fie utilizate din ce în ce mai puțin locul lor fiind luat de aplicații ale iluminatului electric.

Lămpile folosite în minerit şi speologie erau iniţial fabricate cu brenerul integrat în corpul rezervorului de carbid şi apă lămpile trebuind să fie purtate în mână. Mai apoi au apărut lămpi de dimensiuni mai mici care se puteau monta pe cască, acestea, având dezavantajul unei capacităţi mai mici, trebuiau realimentate mai des. Ulterior brenerul a fost mutat de pe rezervor într-o componentă de sine stătătoare, mai uşor de purtat pe cască, conectată la rezervor printr-un furtun. Astfel rezerevorul putea fi purtat la brâu şi măinile puteau fi folosite pentru alte operaţiuni.

Cum funcționează o lampă de carbid?

Lampa cu acetilenă este formată din două compartimente / rezervoare. Rezervorul de deasupra este folosit pentru înmagazinarea apei, iar cel de jos conține bucăți de carbid. Între cele două compartimente se află o garnitură ce nu permite gazului să iasă.

Curgerea apei în compartimentul cu carbid este controlată cu ajutorul unui sistem cu șurub. Acest sistem permite controlarea cantității de apă care curge prin obstrucția sau dezobstrucția orificiului de curgere. Din contactul întra apă și carbid rezultă acetilena, gaz inflamabil și hidroxid de calciu (șlam), o pulbere reziduală gri. Gazul rezultat nu poate ieși decât prin orificiul mic din capătul brenerului.

Dacă aprindem gazul ce iese din brener vom obține o flacără ce luminează puternic. Flacăra poate fi mai mare sau mai mică în funcție de presiunea din lampa de carbid condiționată de debitul de curgere al apei.

După utilizarea lămpii aceasta trebuie curățată. Reziduul rezultat în urma reacției chimice - șlamul - trebuie aruncat. Acesta este de preferat să fie colectat în pungi pentru deșeuri și să fie depozitat / aruncat în locuri sigure întrucât este toxic.

Lampa de carbid în speologie

Primii speologi, neavând încă avantajul iluminatului electric, au îmbrăţişat repede utilizarea lămpilor de carbid. Încet, încet lampa de carbid începe să piardă teren în faţa soluţiilor electrice de iluminat care devin tot mai compacte şi oferă iluminare pe durate din ce în ce mai lungi. Cu toate acestea sunt încă destul de mulţi speologi care încă folosesc lampa de carbid.

Mulţi speologi preferă lămpile de carbid pentru calitatea iluminării oferite, acestea oferind o lumină caldă răspândită de jur-împrejurul flăcării spre deosebire de fascicolul de lumină dat de lanternele electrice.

Un alt avantaj al lămpilor de acetilenă este faptul că reacţia chimică produsă este o reacţie exotermă, ceea ce înseamnă că rezervorul se va încălzi şi asta pe lângă faptul că flacăra generază şi ea căldură. Lampa devine astfel şi o sursă de căldură în peşteră putând fi folosită atât pentru simpla încălzire a mâinilor cât şi pentru amenajarea unui punct cald.

Citește și:

• Acetilena
• Lanternă frontală