Istoric Speotimiş

Anii '70 sunt ani în care în Banat descoperirea peşterilor era oarecum la început de drum. Se cunoşteau puţine peşteri, câteva zeci explorate de speologii de profesie de la ISER Bucureşti ( soţii Negrea, L. Botoşăneanu ) prin anii '60. Practic această echipă reuşeşte cu adevărat să adune primele informaţii speologice detaliate şi cantitativ însemnate. Lor li se adaugă efortul constant susţinut de Vasile Sencu. În Banat primul grup de speologi amatori se încheagă la Reşita, o dată cu explorarea Avenului din Poiana Gropii, în anii 1960 ( interesant este ca această cavitate, primul aven explorat din Banat, cu tehnica de atunci, rămâne în prezent cavitatea cu denivelarea cea mai mare cunoscută ). Până în 1970 rezultatele pe teren se rezumau la Munţii Aninei. Munţii Poiana Ruscă rămân izolaţi din calea speologilor exploratori. Se cunosc aici doar câteva peşteri, cat degetele de la o mână , am putea spune, de dimensiuni modeste.

Revenind la anii '70, se remarcă apariţia unei grupări speologice în Timişoara. Apariţia ei se datorează, se pare, unor studenţi de la Institutul Politehnica din Timişoara, timid, cu câteva peşteri explorate în Munţii Poiana Ruscă, Bazinul Bega. Se purcede la realizarea primelor hărţi de peşteră ( evident această preocupare rămâne şi în ziua de azi scopul de bază al unei explorări oriunde în lume ). Ajungând la completarea fisei de inregistrare la ISER în rubrica dedicată autorilor, cei de atunci, aleg, sau gasesc mai bine zis, numele de Speotimiş. Data oficială de înfiinţare a Cercului Speotimiş este 2 aprilie 1975. De la înfiinţare, asociaţia devine membră a Federaţiei Române de Turism-Alpinism, sectia de Speologie Sportivă, ulterior în cadrul Federaţiei Române de Speologie Sportivă participând la activităţile acesteia ( congrese, Speosport - uri, tabere , etc. ).

Din aceast grup, ulterior club, în prezent asociație cu personalitate juridică, s-au desprins în timp alte grupări speologice : Cristal Timișoara, Prusik, SpeleoTeam, toate cu sediul în Timișoara.

Din 1975, activitatea de explorare a fost resimţită în descoperirea a peste 70 de peşteri noi în Munţii Poiana Ruscă într-o serie de explorări după cum urmează  :

  • În anul 1975 se explorează "Avenul Ştefanie" şi "Avenul din Faţa gropii" ( de către B. Schlupp şi S. Besuan ), "Peştera cu Pod natural dintre Ape" şi se efectuează multiple cercetări de suprafaţă în zona satului Luncani.
  • În anul 1976 s-a cercetat în special zona Valea Lui Liman-Tomeşti. În septembrie, o echipa condusă de Dr. C. Lupu pătrunde în "Avenul Colţ".
  • Primele rezultate ale anului 1977 sunt legate de numele speologilor I. Morac, C. Molner, P. Torek şi I. Blmer care explorează "Peştera Deasupra Păstrăvăriei" de la Luncani, "Peştera Izvoraşul" şi localizează intrarea în "Peştera din Pârâul Sec".
  • Participând la tabara speologică din 17-23 iulie Ioji MORAC, Diana STRAVA, Alfred SCHWALIE și Doina MIHUȚ desoperă și cercetează 4 noi peșteri și pătrund 70m în "Peştera din Pârâul Sec".Urmează unul din evenimentele însemnate din activitatea cercului : speologii H.Bignion şi O. Marcus localizează şi pătrund pentru prima data în "Peştera de la Pietroasa". Această peşteră va deveni în doi ani cea mai lungă peşteră şi cea mai frumoasă din Munţii Poiana Ruscă. Spre finele anului se organizează iesiri de explorare şi cartare în această peşteră precum şi la "Peştera Româneşti" mai de mult cunoscută. În aceasta din urmă membrii cercului descoperă un etaj superior şi în urma cercetărilor dezvoltarea cunoscută a acestei peşteri ajunge de la 340m la 690m (echipa H. Bignion, I. Gropseanu).
  • În februarie 1978 echipa compusă din O. Marcus, I.Bignion şi I. Morac reuşesc în două şedinte de cercetare să ridice lungimea "Pietroasei" la 720m.
  • În lunile martie şi aprilie se mai descoperă 5 peşteri în zona văii Sasa (Bega Poienilor) şi a localităţilor Pietroasa şi Poieni din care un aven de -41m - "Avenul din Padina cu Mesteceni"). În luna mai, pe lista peşterilor descoperite de cercul Speotimiş intră şi "Peştera Potopul" precum şi "Avenul din Faţa Curpenului". În iulie se atacă din nou "Peştera Pietroasa" şi în urma efortului depus se depăşeşte graniţa celor 1000m, "Peştera Pietroasa" intrând astfel în categoria peşterilor mari din România cu 1012m. În 1980 peştera va avea 1324m cercetaţi, peste 1400m parcurşi şi desigur noi posibilităţi de extindere.
  • În primele luni ale anului 1979 se explorează noi cavităţi din care într-una s-au gasit mai multe fragmente de schelet de Ursus Spelaeus, peştera descoperită de I.Gropseanu ce primeşte numele de "Peştera Paleontologică". Începutul lunii mai gaseşte o echipa a cercului din nou pe văile bazinului Begăi având ca rezultat descoperirea a 4 noi cavităţi. Evenimentele cele mai semnificative ale lunii iunie sunt legate de traversarea "Galeriei cu apă" din "Peştera Potopul", explorările aducând dezvoltarea peşterii la 216m (echipa I.Budineiue, A.Fejes, St.Iovan), iar T.Negoita într-o acţiune solitară descoperă un aven care-i poartă numele şi care s-a dovedit a fi cel mai adanc din regiune la acea vreme (-41m). Cea mai importantă acţiune a anului în Poiana Ruscă se desfăşoară la 17-30 iulie când se explorează şi se cartează "Peştera Pârâul Sec" (aducând-o la 500m); de asemenea se descoperă şi se cartează şi alte cavităţi printre care "Peştera-ponor de la Cocofei".
  • În 1980 au continuat cercetările din Poiana Ruscă aparând noi cavităţi pe harta speologică a zonei 2273. La 15 martie în zona "Peşterii Izvoraşul" speologii E.Stanca şi I.Chiterici identifică un orificiu, care lărgit a permis accesul în "Avenul de pe Albota". Primele coborâri (E. Creţu, B.Ivan, A. Mara, T.Negoiţă, I.Morac, A.Heiser şi A.Kovacs) permit atingerea cotei de -67m, ajungându-se la următoarele coborâri la -74 şi apoi la -80m. Se atinge astfel un nou record de adâncime la acest gol cu un apic de -52m.

Îndeletnicirile clubului capătă, începând cu anul 1984, şi o latură artistică. Acest lucru se datoreaza dr. Constantin Lupu care ca presedinte al Cercului Speotimiş a organizat în 1984 primul concert în Peştera Româneşti cu ocazia Speosportului care era în acel an organizat tot de Speotimiş. De atunci şi până în prezent tradiţia se respectă, concertele aducând în fiecare an sute şi chiar mii de melomani. Numărul de participanţi la concertele din Peştera Româneşti a atins un număr record de 2000 de persoane cu ocazia concertului susţinut de formaţia Zdob şi Zdub.

Dupa primi ani de explorare în Munţii Poiana Ruscă, activitatea clubului se îndreaptă şi spre alte zone carstice din Banat. În primul rand, se abordează Munţii Aninei şi Locvei. Se explorează în premieră peste 200 de cavităţi în diferite bazine carstice, de la Bazinul Ciclovei, Jitin, Buhui, până la sud de Nera, în Cărbunari şi bazinul Beului sau chiar mai jos, la Dunăre, în Bazinul Liuborajdei. De referinţă rămân explorarea complexului carstic de la Polom ( bazinul Jitinului, 370m dezvoltare ), Peştera Vidra ( bazinul Gârliştei, 521m dezvoltare ), Peştera Buhui ( descoperirea unui sistem de galerii fosile pe ~ 800m dezvoltare ), Avenul din Dolină ( peste 2,7 km dezvoltare ) , Avenul Din Culmea Frumoasă ( ~80m denivelare ), Avenul Roşu de la Apele Albe ( 149 m denivelare ).

Primele explorări de sifoane de peşteră din Munţii Aninei au fost făcute de scafandrii de la Speotimiş. Astfel, M . Ivan explorează spre amonte până la -40m denivelare activul din Sala Confluenţei din Peştera Buhui împreună cu membrii de la ISER Bucureşti.La fel, se explorează izbucul Jitinului ( sursa inferioară ) pe distanţă scurtă, până la obturarea galeriei prin prăbuşiri, sifonul aval din Peştera Vidra, parcurgerea completă a galeriei active de la complexul Ponor-Plopa ( Ştefan Ladislau ), prima pătrundere în sistemul exurgenţei de la Bigăr ( Ştefan Ladislau ), multe sifoane mici din exurgenţe din bazinul Minişului ( Adi Moldovan ), peste 2 km de galerii cu numeroase sifoane în sistemul Avenul Albastru - Peştera Buhui ( Ştefan Ladislau ) .

Din anii 80 activitatea clubului se extinde şi în alte zone carstice ale ţării. De referinţă rămân :

  • Descoperirea, topografierea de noi galerii în Peştera Curecea ( Podişul Mehedinţi );
  • Topografierea cu teodolitul a galeriei principale din Peştera Şura Mare pe ~ 2km ( Munţii Şureanu );
  • Descoperirea de noi galerii în Peştera de la Sălitrari ( Munţii Cernei );
  • Amenajarea pentru vizitare a sectorului fosil din Peştera Bulba ( Podişul Mehedinţi );
  • Descoperirea, topografierea de noi galerii în Peştera Gaura Frântoanei (Munţii Sebeş ).

După 1989, Clubul Speotimiş devine Asociaţie cu personalitate juridică si membru fondator al Societăţii Speologice Bănătene si ulterior al Federaţiei Române de Speologie ( preşedinte asociaţie Lothar Kalitzcki, ulterior Bochis Mihai ). Zona de activitate cotidiană "se mută " din platoul Cărbunari în Munţii Aninei, în bazinele Miniş, Gârlişte, Buhui, Jitin. Etapizat se explorează Platoul Colonovăţ şi Ceresnaia şi se descoperă noi cavităţi în arealul carstic aferent sistemului Buhui : Avenul Doghi-Doghi, Avenul Mic din Colonovăţ, Avenul Albastru explorat pe ~ 2 km dezvoltare. Se recartează Sistemul principal de puţuri din Avenul Roşu ( 1993, echipă condusă de Bochiş Mihai, Micle Adrian, Nistor Cosmin ). Se fac decolmatări / derocări importante în Avenul din Culmea Frumoasă, cu descoperirea unui sector de puţuri şi săli. Se descopera peste 500 m de galerii noi în Peştera Vidra (anul 2000). Din 1995 odată cu plecarea preşedintelui Lotar Kalitzchi în Anina, în cadrul asociaţiei se resimte un schimb de generaţii, generaţia care a rămas activă în principal condusă ( neoficial ) de Bochiş Mihai fiind susţinută de Micle Adrian, Nistor Cosmin, Flucsă Sorin, Helmuth Szeibert, Tămăşan Vlad (şi multi alţii ).

După 2000, activitatea asociaţiei include ture de explorare şi topografiere în Bazinul Begăi, sectorul carstic Izvoraşul cu continuarea decolmatărilor în peştera Ponorul lui Cocofei ( conduse de Homorodean Simona , Robanescu Mihai ). Se descoperă în bazinul Begăi Peştera de pe Valea Gâlcaciu, anul 2003, ( peste 500m dezvoltare galerii topografiate, explorare în curs. Se identifică în Platoul de sub Culmea Neagră 5 intrări de avene din care doar una penetrabilă ( Avenul de sub Culmea Neagră, -193m denivelare, descoperit în 2003 ), şi se fac ample decolmatări în Avenul Buna Vestire, cu potenţial de a depăşi 250 m denivelare (anul 2006). Din 2003 odată cu noi descoperiri în platoul Brădet, sectorul aferent izbucului Jitin se reia colaborarea cu ISER Bucureşti şi rezultatele se concretizează în peste 20 de fişe de anunt şi confirmare. Din 2007 membrii asociaţiei îşi însuşesc practic tehnicile moderne de escaladă artificială (7 membrii ) şi se reuşeşte urmând un program etapizat cu participarea a peste 30 de membrii susţinerea repetată a unei echipe de vârf care a dus la explorarea sistemului de hornuri din Avenul de sub Culmea Neagră pe ~85 m denivelare plecând de la cota -115m.