Albie

Albia este suprafaţa ocupată permanent sau temporar de apa unui organism fluviatil şi în cadrul căreia acesta exercită procese de eroziune, transport, acumulare şi creează un relief specific.

Albia majoră (lunca) este acea parte a albiei ocupată de apă numai în timpul nivelelor mari şi al viiturilor. Termenul se referă la un complex fizico-geografic de îmbinare între apă, uscat şi vegetaţie. În cadrul luncii se pot observa grinduri fluviatile, cursuri părăsite, mlaştini şi despletiri.

Albia minoră este partea ocupată de apa cursului în timpul nivelelor medii şi de etiaj. În profil transversal se pot deosebi malurile ce o despart de albia majoră şi talvegul (canalul de etiaj). În albia minoră se găsesc depuneri cu diferite aspecte (riduri, bancuri de nisip, ostroave).

Albia părăsită este acel sector al albiei prin care nu mai are loc scurgerea apei, datorită apariţiei unui alt traseu.

O albie de străpungere este acea porţiune a albiei nou creată prin străpungerea pedunculului unui meandru.

Citește și:

• Vale de recul