Vale de recul

O vale de recul sau vale în fund de sac reprezintă opusul unei văi oarbe şi este specifică, mai ales, resurgenţelor. Văile de recul sunt drenate de un curs de apă, temporar sau permanent, care iese la suprafaţă la baza unor abrupturi calcaroase prin izvoare, izbucuri sau peşteri şi curge apoi într-o albie, respectiv într-o vale săpată în depozite, de regulă, necarstificabile. Spre deosebire de văile oarbe acestea sunt mult mai scurte şi au o frecvenţă mult mai mică. De obicei ele apar şi se dezvoltă la periferia zonelor carstice unde se constituie ca afluenţi ai văilor normale. La obîrşie prezintă o fundătură, dezvoltată în semicerc, de forma unui amfiteatru, cu versanţi abrupţi, verticali sau surplombaţi, cu sau fără depozite coluviale, de sub care ies la zi apele care le-au generat. În timp ce văile oarbe tind să se scurteze prin deplasarea punctelor de captare spre amonte, văile de recul avansează spre interiorul masivului calcaros sau se menţin în jurul resurgenţelor sau exurgenţelor primare şi, cu toate că acestea migrează spre aval, ele se retrag spre amonte, ce-i drept foarte încet, prin procese de dezagregare a rocilor, de evoluţie a versanţilor.

Citește și:

• Vale oarbă
• Talveg
• Chei