Strămoşii noştrii, melomani în peşteră ?

Introdusă la 19 August 2008

Există cel puţin zece peşteri în care zonele decorate cu picturi rupestre reprezentând cai, bizoni şi mamuţi coincid cu zone ce focalizează, amplifică şi transformă sunetele produse de vocile umane sau de instrumente muzicale.

În 1983 în timp ce vizita Peştera Le Portel din Franţa, Iegor Reznikoff, expert în acustică la Universitatea din Paris, a descoperit că picturile rupestre sunt amplasate în mod strategic în peşteri. Cercetătorul a fost surprins să constate că galeriile decorate cu picturi reprezentând diverse animale rezonau sunetele emise de el. Astfel şi-a pus întrebarea dacă există vreo legatură între zonele cu picturi rupestre şi calităţile de rezonanţă acustică ale zonelor respective. Reznikoff şi-a testat teoria în peşteri ca Niaux, Le Portel din Ariege, sau Arcy-sur-Cure in Burgandy. Din acel moment Reznikoff a găsit peste zece peşteri paleolitice din Franţa în care a putut stabili o corelaţie între picturile rupestre şi proprietăţile acustice ale galeriilor respective. Peşterile studiate conţin picturi vechi de 15.000 până la 25.000 de ani.

Cercetătorul a ajuns la concluzia că majoritatea picturilor erau poziţionate în sau aproape de zone de rezonanţă, iar densitatea acestor picturi este proporţională cu intensitatea rezonanţei acustice a acelei galerii. El a mai observat că galeriile cu proprietăţi acustice în care pictura era dificilă, spre exemplu pentru că erau prea înguste, par a fi marcate cu linii roşii. Acest fapt sugerează că locuitorii din peşteră mai întâi căutau locurile cu proprietăţi acustice si apoi le pictau. Multe dintre picturi sunt grupate în zone ale peşterilor unde sunetul vocilor este amplificat, iar cântecele sau incantaţiile ar fi persistat purtate de ecouri. Această descoperire sprijină teoria conform căreia peşterile în care s-au găsit picturi rupestre erau folosite pentru ritualuri religioase sau de magie.

Paul Pettitt, un expert în roci paleolitice de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, susţine că teoria lui Reznikoff ar putea explica distribuţia misterioasă a picturilor rupestre in peşteri. Pettitt afirmă că picturile nu sunt amplasate în mod aleator : în unele peşteri picturile rupestre sunt îngrămădite în unele galerii, în timp ce alţi pereţi sunt ignoraţi. În cazuri rare, picturile conţineau imagini stilizate ale unor femei ce par să danseze sau al unor vrăjitori pe jumatate animal implicaţi în dansuri iniţiatice de transformare. De asemenea, diverse instrumente muzicale confecţionate din oase au fost descoperite în peşteri conţinând picturi rupestre. Prin urmare, Pettit concluzionează că descoperirile lui Reznikoff contribuie la idea că muzica şi dansul reprezentau o parte importantă din viaţa oamenilor preistorici.

David Lubman, membru al Societăţii Acustice a Americii, speră că viitoare cercetări cu masuători stiinţifice vor veni să sprijine teoria lui Reznikoff.

Reznikoff şi-a prezentat cele mai recente descoperiri în iulie la Paris în cadrul Acoustics08, unde s-au reunit Societatea Acustică a Americii, Asociaţia Acustică Europeană şi Societatea Acustică Franceză.

Sursa : National Geographic

Citește și:

Despre Speotimiș
Activitate
Multimedia
Resurse speologie