Valea Jitinului şi întâlnirea Speologilor din Banat 2009

Desfăşurată pe perioada 28 Noiembrie 2009 - 29 Noiembrie 2009

Trimite prin YM Printează Ajustează font

Cum în weekend se anunţase o nouă ediţie a întâlnirii anuale a speologilor din Banat, am hotărât să onorăm invitaţia primită de la organizatori - Asociaţia Speo-Caraş din Oraviţa. Ca să profităm de ocazie, am decis să combinăm întâlnirea cu ceva muncă pe teren în zonă.

Aşadar sâmbătă de dimineaţa pornim spre Oraviţa 5 speotimişi: Alina, Vlădoi, Anca, Radu şi cu mine. Din Oraviţa luăm drumul spre Ciudanoviţa. De la ciudanoviţa părăsim maşina şi o luăm la pas.

Pornim în amonte pe valea Jitinului şi facem o primă oprire la Izbucul de sub muntele Polom. Aici sifonul de la intrare este plin cu apă blocând intrarea în peşteră. Facem poză, salvăm coordonatele GPS ale intrării şi urcăm spre Peştera din Zid. Pe drum reperăm încă o peşteră mică şi un aven deasupra de Peştera Polom. Salvăm şi aici coordonatele şi pornim mai departe. Ajungem şi la Peştera din Zid unde, de asemenea, pozăm intrarea şi luăm coordonatele.

De aici ne întoarcem pe fundul văii Jitinului pe care o urmăm în amonte. Pe drum observăm că apa Pârâului Jitin este foarte tulbure, dar nu reuşim să ne punem de acord cu privire la cauză. Pe drum ne mai oprim o dată pentru a cerceta o porţiune din versantul stâng, dar fără rezultate. Trecem pe sub viaductul Jitin şi ajungem curând la cauza tulburării apei - un TAF care îşi croieşte drum prin albie şi pe versaţii în curs de despădurire. Exploatarea forestieră e în toi şi aici.

De la TAF în amonte apa Jitinului curge limpede şi netulburată. Ajungem la un vechi canton de unde albia este împodobită de cascade şi bazine de travertin. Petrecem ceva mai mult timp pe această porţiune pozând căderile de apă. În cele din urmă valea pare să se închidă când ajungem la un al doilea canton, cel de la captarea Jitinului. Aici Jitinul iese la lumina zilei dintr-o peşteră care nu poate fi explorată pe o distanşă prea mare din cauza sifonului aflat la câţiva metrii de intrare. Facem câteva poze, luăm coordonatele - aceeaşi peozie.

Înainte de plecare urcăm versantul stâng pe urmele Alinei care ne anunţă că a văzut nişte intrări de peşteră. Într-adevăr găsim trei peşteri mici, marcate ST. Întrăm să explorăm pe rând două dintre peşteri şi nu ne dăm seama cum trece timpul. Când observăm oraînaintată şi apropierea serii decidem să punem punct explorării în acea zi.

Ne luăm aşadar tălpăşiţa spre maşină. Şi pentru că înserarea nu părea să fie de ajuns, pe drum începe şi ploaia care ne-a încântat cu prezenţa ei pe tot drumul de întoarcere. Ajunşi la maşină, ne schimbăm rapid de hainele ude şi ne grăbim să ajungem la întâlnirea speologilor din Banat.

Suntem în întârziere dar ajungem la Teatrul vechi din Oraviţa înainte să înceapă prezentările. Mare parte din colegii noştrii de la celelalte cluburi din Banat sunt deja aici şi şi-au instalat fotografiile aduse pentru expunere. După ce ajunge toată lumea (cam în jur de 50 e persoane) are loc deschidereaevenimentului, moment în care reprezentanţi ai cluburilor rostesc câteva cuvinte. Toată lumea se mută în sala Cazino a Teatrului Vechi unde cluburile primesc diplome pentru "întreaga activitate în slujba comunităţii". Mai apoi, una câte una, se derulează prezentările foto sau video aduse de participanţi.

După ce toate prezentările s-au epuizat suntem invitaţi să socializăm, pentru ca mai apoi să ne potolim foamea cu o gustărică. Încet - încet cercurile de discuţii s-au restrâns odata cu plecarea participanţilor până când pe la ora 12:00 am rămas doar câţiva în sala cazino care avea să ne fie gazdă. Somn de voie.

A doua zi, ne trezim leneşi pe la ora 9:00 şi, după ce servim micul dejun, mergem să vizităm una din mândriile Oraviţei - cea mai veche Farmacie Montanistică (Minieră) din România. Aici ghidul ne povesteşte că farmacia, cu sediul în clădirea actuală, a aparţinut farmacistului Johannes Lederer de prin anul 1790 pentru ca mai apoi să fie cumpărată de familia de farmacişti Knoblauch şi să ia numele "La Vulturul Negru".

Părăsim farmacia şi oraşul Oraviţa şi ne îndreptăm spre Anina. Aici urma să facem o lecţie de geologie într-o fostă carieră de piatră. Cariera cu pricina este un bogat punct fosilifer. În diferitele tipuri de calcare ce se succed în straturi au fost întipărite urmele vieţii de acum câteva milioane de ani. Petrecem aici mai mult timp decât ne propusesem iniţial şi nu mai ajungem şi pe Cheile Gârliştei. În schimb, folosim timpul rămas pentru a-l vizita pe domnul Constantin Gruiescu la Ocna de fier. De aici pornim, fără alte escale, spre casă.

Per total a fost o tură reuşită în care am îmbinat utilul - tura de suprafaţă de pe Jitin, cu o seară plăcută petrecută între colegi speologi şi cu o duminică relaxantă.

Ştefan

Câteva poze din tura de pe Jitin şi de la întâlnirea speologilor din Banat.