Tura de initiere la Buhui

A venit si momentul primei iesiri pentru participantii la cursul de initiere in speologie. Se hotarase de ceva vreme ca tura va avea loc in Pestera Buhui, pestera cu cel mai lung activ din Banat.

Fiind pestera activa ca sa o putem parcurge de la un capat la altul aveam toti nevoie de neoprene. Cu ajutorul lui Misa si a lui Vlad am reusit sa inchiriem cateva costume de neopren pentru toti cei care nu aveau, fie ei cursanti sau membrii mai vechi. Totul fiind stabilit, am purces la drum sambata dimineata inspre Anina. In noaptea premergatoare turei ninsoarea a acoperit peisajul cu un strat timid de zapada. Drumul pana la locul faptei a fost putin alunecos, dar am ajuns cu totii fara incidente.

Echiparea si la drum pana la intrarea Certej a Pesterii Buhui pentru a o parcurge din amonte inspre aval. Odata intrati am luat-o in amonte pentru a vedea cascada Izvorul Alb unde apa se prelinge lasand in urma frumoase concretiuni. Pornim din nou, de data aceasta spre aval prin apa mai mult sau mai putin adanca. Pe drum Mihai mai arata cursantilor cate o formatiune si explica una alta. Pestera ne ofera tuturor privelisti minunate.

Din nefericire omul, "civilizat" a simtit nevoia sa lase in urma semne ale trecerii sale prin pestera. Ici cate o "pictura rupestra moderna", colo cate un pet gol, o baterie folosita. Urmele de pe pereti nu le putem indeparta, dar strangem deseurile pe care le gasim.

Ajungem la intrarea prin dolina unde dupa o scurta regrupare o luam la vale (tot pe sub pamant bineinteles). Nu dupa mult timp ajungem la Cascada Mare cu o inaltime de 3-4m. Cineva a pus aici o semicoarda cu noduri pentru a usura coborarea. Unul cate unul coboram cascada, unii pe coarda, altii sarind in bulboana de la baza cascadei.

Dupa ce ne saturam de balacit la cascada ne indreptam catre galeria Vasile Sencu, galerie cu multe formatiuni frumoase. Din pacate si aici se face simtita prezenta omului. Din "padurea" de stalagmite ce impodobea planseul unei portiuni din galerie au mai ramas o "rariste". Oasele de Ursus Spaelaeus sunt si ele tot mai putine devenind suveniruri interesante pentru unii turisti. Restul formatiunilor se mentin in forma dar parca si-au incetat cresterea. Culoarea alba a calcitului proaspat depus captuseste acum doar o parte mica a Capitei, o colectie de concretiuni ce se ridica la cativa metrii inaltime sub forma unei capite. La baza Capitei un gur cu apa cristalina a venit in sprijinul cursului despre endocarst.

Parasim galeria Vasile Sencu pentru a ne indrapta spre iesirea din pestera. Spre iesire nivelul apei creste datorita digului realizat pentru captarea apei ce alimenteaza orasul Anina. Aici trebuie sa ne folosim calitatile de inotatori. In incercarea de a o ajuta pe Andreea - cursanta - , Zoli - si el cursant- isi pierde cizmele in apa si este nevoit sa mearga descult pana la masini. Norocul lui a fost ca erau aproape de iesirea din pestera, altfel ...

Dezechiparea se face in graba pentru ca frigul sa nu fie lasat sa se instaleze si tot in graba se incepe instalarea corturilor cat se mai putea profita de prezenta luminii naturale. A doua zi dupa o desteptare lenesa si tarzie se face imbarcarea si se ia drumul Timisorii. A fost o tura minunata in care cursantii s-au simtit bine - cel putin asa ne-au zis noua ... :)