Sâmbătă de dimineaţă ne-am adunat în faţa Facultăţii de Construcţii nu foarte optimişti din cauza ploii ce se abătuse peste întreg Banatul. În cele 4 maşini ne-am îmbarcat pentru a porni spre Anina : Mişa, Remus, Vlădoi, Angi, Dana, Anca, Raluca, Gabi, Ian, Cătălin, Claudiu, Miron, Bobo, Emil şi subsemnatul.
După un drum fără întâmplări deosebite ajungem în poiana din apropierea resurgenţei Buhuiului. Aici se decide că o parte din noi avea să intre în Buhui, iar ceilalţi în Avenul Albastru după care, în funcţie de energie şi preferinţe, se vor schimba locurile. Pentru că toţi cei care ştiau unde este Avenul Albastru erau în echipa care avea să intre întâi în Peştera Buhui, s-a pornit împreună cu aceştia în căutarea avenului. Odata găsit avenul, s-au întors cu toţii la tabără şi a început echiparea.
Echipa pentru Buhui a pornit prima spre intrarea prin dolină urmând să parcurgă doar o parte din peşteră având în vedere nivelul ridicat al apei datorat topirii bruşte a zăpezii. Echipa pentru Avenul Albastru a pornit mai apoi pe urmele lăsate în zăpadă de cei ce căutaseră avenul.
Ajunşi la aven, m-am pus pe echipat şi am coborât. După mine urma să coboare Gabi cu banana îngreunată de acumulatori, reflector, trepied si aparatul foto.
Fişa de echipare a Avenului Albastru sună cam aşa :
- Mână curentă: AN+AN pe un copac
- Cap de puţ: AN pe un pietroi + Spit
- Deviere: Piton
- Fracţionare: spit, deviere
- Fracţionare: spit
Ajuns jos am aştepat puţin până a sosit Gabi cu echipamentul pentru poze. L-am lăsat la loc sigur şi am pornit împreună să inspectăm avenul. Am pornit pe ramura din aval a activului continuând pe un afluent până la un sifon mic. Ajunşi înapoi la baza puţului de acces observăm o lumină, semn că cineva cobora, încercăm să comunicăm dar degeaba pentru că apa vuia prea supărată ca să putem auzi ceva. Lumina nu a mai ajuns să coboare până la noi dispărând în scurt timp. Mai aşteptăm o vreme, facem câteva poze şi pornim să vedem şi ce este pe ramura din amonte.
Urcăm deasupra activului pe bolovani prăbuşiţi, traversăm apa o data şi ne oprim la următoarea traversare. Apa mare şi echipamentul din spate ne determină să nu încercăm şi această trecere. Revenim mai aproape de baza puţului unde zărim din nou o lumină. Încercăm din nou să comunicăm. Reuşim să înţelegem că pe coardă era un băiat (Cătălin) care, din anumite motive nu vrea să mai coboare şi porneşte spre ieşire. Ne mai punem pe făcut poze şi în scurt timp auzim din nou pe cineva. Era Cătălin care cobora pentru că în urcare a observat că altcineva începuse deja să coboare.
După ce încâlceşte niţel coarda pe după bucla ultimei fracţionări Cătălin coboară. Pentru că nu ştiam exact ce a croşetat el acolo în fracţionare, Gabi urcă să verifice. Totul era ok. De coborât nu mai cobora nimeni.
Aşteptăm din nou o vreme, în zadar, pe cineva care coboară puţul să facem o poză. Ne decidem să mergem toţi trei pe ramura din amonte să mai încercăm niscaiva poze. În timp ce actul creaţiei era în toi auzim strigăte dinspre puţ. Răspundem la strigăte dar degeaba. Oricine se afla lângă apa ce curgea vârtos în sala cu puţul nu auzea mai nimic. Terminăm şi aici cu pozatul şi ne întoarcem la baza puţului dar nu găsim pe nimeni. Coarda stătea nemişcată semn că nimeni nu mai era pe puţ. Ne decidem să ieşim pentru a afla ce s-a întâmplat. Primul porneşte Cătălin. Până să urce el apar de pe ramura din amonte : Ian cu Raluca. Ei strigasera. Urmează Gabi la urcare. Între timp, Ian şi Raluca vizitează şi cealaltă ramură a activului. În scurt timp ies şi eu urmat de Raluca şi mai apoi Ian care este nevoit să se întoarcă de la ultima fracţionare să-şi recupereze frontala scăpata (noroc ca mai avea şi de rezervă).
Ajunşi în tabără punem cap la cap povestea şi aflăm ce s-a petrecut. De afară se vedeau lucrurile într-un fel, de jos vedeam în alt fel dar de fapt, vorba lui Ian, "adevărul era undeva la mijloc", mai precis pe puţ. După Gabi încercase Anca să coboare. Nu a reuşit să treacă de una din devieri şi s-a întors. A coborât apoi Cătălin care din nu-ştiu-ce motive a decis să se întoarcă când a ajuns la ultima fracţionare. La întoarcere a observat că pe prima porţiune de coardă cobora deja Dana şi a fost nevoit să coboare şi el. Dana nu a mai coborât ci s-a întors văzându-l pe Cătălin că urcă. Au urmat apoi Raluca şi Ian care ne-au întâlnit în aven.
Aflăm la tabără că mare parte din cei care vizitaseră Peştera Buhui au plecat spre Timişoara imediat după ieşire. Instalăm corturile, pe o ploaie care începuse parcă din adins ca să ne ude nouă culcuşul, şi după ce ne-am stăpânit puţin foamea unii s-au pus la somn alţii s-au înghesuit în maşina lui Mişa la un pahar de vorbă.
A doua zi, de dimineaţa, Remus, Anca şi Mişa au pornit să viziteze avenul şi să-l dezechipeze în timp ce noi cei rămaşi la tabără am stâns şandramaua pentru a fi gata de plecare la întoarcerea celor trei. Pe la ora 13:00 suntem cu toţii gata de plecare şi pornim spre Timişoara. Pe drum, nu departe de Anina, ne trasnformăm în echipă de intervenţie şi ajutăm două maşini ieşite în decor să-şi regăsească drumul spre carosabil. După intervenţii pornim, fără alte întreruperi, spre Timişoara.
Ştefan
Câteva poze din Avenul Albastru.
