Vizită și poze în Peștera Osoi, ianuarie 2011

Vineri mă anunță Ștefan că vrea să facă o tură împreună cu niște colegi de-ai lui de lucru și cum se mai făcuse încă un loc în mașină am făcut repede ruxacul și viteză. Tura speo avea ca obiectiv vizitare și realizare de fotografii. Puțin cam departe de Timișoara, tocmai în ținuturi bihorene, undeva după Oradea în apropierea satului Vârciorog se află Peștera Osoi în care urma să mergem.

Plecăm devreme din Timișoara. Drumul până la Oradea ne ia ceva timp, mai ales pe condiții de ceață. Facem cam 3 ore. Ajungem într-un final în apropierea satului Vârciorog, de aici urmăm un drum forestier, câțiva kilometri prin noroi și ploaie și nu după mult timp ajungem în fața peșterii, care este situată foarte aproape de drum. Plouă, e noroi cât cuprinde, dar ne echipăm cu entuziasm.

Peștera arată frumos pe hartă: galerii largi, mari și frumos concreționate excelente pentru câteva fotografii bune. Suntem echipați, acțiune, intrăm, dar să nu credeți că până la acele galerii frumoase a fost plimbare, nu ne-am plimbat, ne-am târât, am făcut și puțină baie. Intrarea este descurajantă pentru un necunoscător, o galerie de acces mică, ce te obligă să inaintezi prin apă, uneori până la brâu, dar cu câteva mișcări acrobatice în ramonaj am reușit să evităm, în mare, baia.

Înaintăm târăș pe un fost activ, urmează o galerie activă înaltă și largă, devine atractiv, scurgeri parietale, coloane, domuri stalagmitice. Apar și așa numitele macaroane (ar trebui să le zicem spaghette mai degrabă). Vizităm sălile și galeriile frumos concreționate după care o luăm din nou pe activ înspre amonte.

Ajungem la galeria cu bornă unde începem și partea de foto. Căutam cadre cât mai potrivite, unghiuri, lumini, mutăm reflectoarele. Ștefan nu e multumiț: sus, jos, stânga, dreapta, mai face câteva fotografii și pornim mai departe prin peșteră pe galeria principală a activului. Ajungem într-un final la o zonă mai puțin accesibilă, un târâș cu tavanul la aproximativ 40 cm deasupra capului în amonte pe activul din peșteră. De acolo facem cale întoarsă și mai poposim în sala mare pentru câteva poze. Ștefan ar mai sta dar ceilalți sunt zgribuliți de frig și se decide ieșirea.

La ieșire suntem întâmpinați de burniță, vânt, și ploaie, ne dezechipâm și sărim în mașini să ne mai încălzim puțin. Pornim la drum ... direcția Oradea. Pe drum tragem la un restaurant mai pentru tiriști, unde ne delectăm cu un meniu gustos "Meniul Șoferului" cu ciorba, felul 2, salată și desert la doar 18 lei, preț bun pentru un asemenea "pachet".

După cina copioasă ne urnim cu greu și pornim din nou la drum spre casă.

Vlad 2

Câteva poze din Peștera Osoi.