Vizită în peșteri active de la Dunăre

Desfăşurată pe perioada 25 Iunie 2011 - 26 Iunie 2011

Utilaj minierSâmbătă de dimineață plecăm din Timișoara: Alina, Andi și cu mine având gânduri mari. Plănuisem sa vizităm 5 peșteri interesante din defileul Dunării și împrejurimi: Peștera Padina Matei, Peștera Gaura Haiducească, Peștera Gaura cu Muscă, Peștera Gaura Chindiei II și Peștera Zamonița.

Ajunși în Moldova Nouă apucăm drumul care urcă de-a lungul Văii Mari până în satul Padina Matei unde urma să vizităm peștera cu același nume. Pe drum trecem pe lângă vechea carieră de banatită și privim puținele utilaje care nu au fost încă dezmembrate și vândute la fier vechi (se lucrează însă intens în acest aspect după cum am observat la întoarcere).

Pestera de la Padina MateiSosiți în Padina Matei urcăm pe firul apei pentru a vedea peștera. Luăm la noi, deocamdată, doar frontale și aparatul foto pentru că exurgența este sursă de apă potabilă pentru localnici și nu știm dacă avem voie să intrăm. Chiar și așa evident nepregătiți pentru a intra în peșteră un nene ne face capul calendar spunându-ne că nu e voie să intrăm și povestindu-ne cum nu de mult niște indivizi au intrat în peșteră cu cizme de pescar până la brâu tulburând toată apa. După ce se mai liniștește ne spune că putem să intrăm eventual noaptea. Cum nu avem timp de așteptat până noaptea, facem câteva poze la intrare și părăsim satul.

Pestera VodopadCum pe drum la urcare văzusem un semn ce indica drumul spre o cascadă, pe nume Vodopád, decidem să o vizităm. Urcăm puțin pe firul unei văi cu depuneri de travertin până la baza unei cascade de aproximativ 10 metri pe care apa curge anemic dat fiind nivelul scăzut al pârâului. Curioși fiind de ce se ascunde dincolo de cascadă, urcăm deasupra ei și continuăm drumul în amonte până la un izbuc din care pare să iasă întregul pârâiaș. Mă strecor prin intrarea joasă încercând să nu mă ud (pentru că nu eram echipat de peșteră și mașina nu era chiar la îndemână). Parcurg aproximativ 20 metri pe o galerie fosilă până la o mică săritoare de la baza căreia pornește o galerie strâmtă pe care se aude apa curgând. Mă întorc la suprafață și după ce mâncăm niște frăguțe, pe drum spre mașină, pornim spre următorul obiectiv: Peștera Gaura Haiducească.

In pestera Gaura HaiduceascaDe pe Valea Mare urmărim Ogașul Găurii până la un mic lac de baraj artificial unde lăsăm mașina. În continuare urcăm pe vale de-a lungul unui sector de chei până ce ajungem la exurgența peșterii. De aici neștiind în ce direcție este intrarea prin insurgență bălăurim aiurea pe o potecă ce pare mai umblată. După câteva minute revenim la drumul forestier și îl urmăm după cum ar fi fost logic să facem de la bun început ajungând repede la intrarea mare a insurgenței. Aici după ce ne echipăm intrăm să vizităm peștera și să încercăm câteva poze. Peștera impresionează prin dimensiunile mari ale galeriei și prin fauna bogată. Pe galeria liliecilor întâlnim o sumedenie de melci mici cu cochilie transparentă, muște de guano și miriapozi. Timpul trece repede și până ieșim se face deja ora 17:00. Pornim la drum spre intrarea prin exurgență unde facem o escală pentru a vizita și această secțiune a peșterii după care ne îndreptăm spre mașină. Pornim din nou la drum pe 4 roți în căutarea unui loc de campare pe care îl găsim pe valea Liuborajdea, un afluent al Dunării la câțiva kilometri aval de Moldova Nouă. Punem cortul și ne adăpostim la țanc pentru că începe ploaia.

Pestera ZamonitaA doua zi după ce servim micul dejun și strângem tabăra pornim din nou la drum spre satul Bigăr. Mergem o vreme pe malul Dunării iar mai apoi urmăm drumul ce se întinde pe valea Șirinea și mai apoi pe un afluent al acesteia, pârâul Mosnic. Satul Bigăr ne întâmpină cu un peisaj pitoresc, căsuțe îngrijite și localnici cumsecade. Aflăm repede, de la mai mulți localnici dornici să ne ajute, cum putem să ajungem la Peștera Zamonița pe care o căutam. Pornim așadar urmând indicațiile primite înspre peșteră. Nu reușim să urmăm în totalitate indicațiile primite dar cu puțină intuiție și o busolă reușim să ne găsim calea “scurtă” (teoretic mai scurtă fiind în linie dreaptă dar practic a fost mai lungă datorită vegetației abundente) spre valea Dragosele și nimerim la câteva zeci de metri de intrarea în Peștera Zamonița. Peștera se află într-o zonă destul de sălbatică, cu pădure deasă prin care nu pătrunde foarte multă lumină și care pare să se bucure rar de vizitatori. Ne echipăm și intrăm în peșteră. Vizita nu durează mult pentru că după aproximativ 60 de metri de la intrare o prăbușire blochează înaintarea. Petrecem totuși câteva ore în peșteră pentru a captura în poze formele galeriei meandrate. La întoarcere mergem de-a lungul văii Dragosele, în aval până ce dăm de drumul forestier ce coboară din sat , pe un afluent al văii. Ajunși în sat, ne dezechipăm, mai facem câteva poze și purcedem la drum. Orele fiind deja înaintate, nu mai apucăm să vizităm peșterile Gaura cu Muscă și Gaura Chindiei II și pornim la drum spre Timișoara.

Deși nu am reușit să ajungem la toate peșterile propuse inițial, a fost totuși o tură în care am reușit să vizităm câteva peșteri interesante în zone nu foarte explorate.

Câteva poze din pesteri de la Dunare.

Citește și: