Valea Jitinului și întâlnirea Speologilor din Banat 2009

Cum în weekend se anunțase o nouă ediție a întâlnirii anuale a speologilor din Banat, nu puteam să nu onorăm invitația primită de la organizatori - Asociația Speo-Caraș din Oravița. Ca să profităm de ocazie, am decis să combinăm întâlnirea cu ceva tură pe teren în zonă.

Așadar sâmbătă de dimineața pornim spre Oravița 5 speotimiși: Alina, Vlădoi, Anca, Radu și cu mine. Din Oravița luăm drumul spre Ciudanovița. De la Ciudanovița părăsim mașina și o luăm la pas.

Pornim în amonte pe valea Jitinului și facem o primă oprire la Izbucul de sub muntele Polom. Aici sifonul de la intrare este plin cu apă blocând intrarea în peșteră. Facem poză, salvăm coordonatele GPS ale intrării și urcăm spre Peștera din Zid. Pe drum reperăm încă o peșteră mică și un aven deasupra de Peștera Polom. Salvăm și aici coordonatele și pornim mai departe. Ajungem și la Peștera din Zid unde, de asemenea, pozăm intrarea și luăm coordonatele.

De aici ne întoarcem pe fundul văii Jitinului pe care o urmăm în amonte. Pe drum observăm că apa Pârâului Jitin este foarte tulbure, dar nu reușim să ne punem de acord cu privire la cauză. Pe drum ne mai oprim o dată pentru a cerceta o porțiune din versantul stâng, dar fără rezultate. Trecem pe sub viaductul Jitin și ajungem curând la cauza tulburării apei - un TAF care își croiește drum prin albie și pe versații în curs de despădurire. Exploatarea forestieră e în toi și aici.

De la TAF în amonte apa Jitinului curge limpede și netulburată. Ajungem la un vechi canton de unde albia este împodobită de cascade și bazine de travertin. Petrecem ceva mai mult timp pe această porțiune pozând căderile de apă. În cele din urmă valea pare să se închidă când ajungem la un al doilea canton, cel de la captarea Jitinului. Aici Jitinul iese la lumina zilei dintr-o peșteră care nu poate fi explorată pe o distanță prea mare din cauza sifonului aflat la câțiva metrii de intrare. Facem câteva poze, luăm coordonatele - aceeași poezie.

Înainte de plecare urcăm versantul stâng pe urmele Alinei care ne anunță că a văzut niște intrări de peșteră. Într-adevăr găsim trei peșteri mici, marcate ST. Întrăm să explorăm pe rând două dintre peșteri și nu ne dăm seama cum trece timpul. Când observăm oraînaintată și apropierea serii decidem să punem punct explorării în acea zi.

Ne luăm așadar tălpășița spre mașină. Și pentru că înserarea nu părea să fie de ajuns, pe drum începe și ploaia care ne-a încântat cu prezența ei pe tot drumul de întoarcere. Ajunși la mașină, ne schimbăm rapid de hainele ude și ne grăbim să ajungem la întâlnirea speologilor din Banat.

Suntem în întârziere dar ajungem la Teatrul vechi din Oravița înainte să înceapă prezentările. Mare parte din colegii noștrii de la celelalte cluburi din Banat sunt deja aici și și-au instalat fotografiile aduse pentru expunere. După ce ajunge toată lumea (cam în jur de 50 e persoane) are loc deschiderea evenimentului, moment în care reprezentanți ai cluburilor rostesc câteva cuvinte. Toată lumea se mută în sala Cazino a Teatrului Vechi unde cluburile primesc diplome pentru "întreaga activitate în slujba comunității". Mai apoi, una câte una, se derulează prezentările foto sau video aduse de participanți.

După ce toate prezentările s-au epuizat suntem invitați să socializăm, pentru ca mai apoi să ne potolim foamea cu o gustărică. Încet - încet cercurile de discuții s-au restrâns odată cu plecarea participanților până când pe la ora 12:00 am rămas doar câțiva în sala cazino care avea să ne fie gazdă. Somn de voie.

A doua zi, ne trezim leneși pe la ora 9:00 și, după ce servim micul dejun, mergem să vizităm una din mândriile Oraviței - cea mai veche Farmacie Montanistică (Minieră) din România. Aici ghidul ne povestește că farmacia, cu sediul în clădirea actuală, a aparținut farmacistului Johannes Lederer de prin anul 1790 pentru ca mai apoi să fie cumpărată de familia de farmaciști Knoblauch și să ia numele "La Vulturul Negru".

 Părăsim farmacia și orașul Oravița și ne îndreptăm spre Anina. Aici urma să facem o lecție de geologie într-o fostă carieră de piatră. Cariera cu pricina este un bogat punct fosilifer. În diferitele tipuri de calcare ce se succed în straturi au fost întipărite urmele vieții de acum câteva milioane de ani. Petrecem aici mai mult timp decât ne propusesem inițial și nu mai ajungem și pe Cheile Gârliștei așa cum ne propusesem. În schimb, folosim timpul rămas pentru a-l vizita pe domnul Constantin Gruiescu la Ocna de fier. De aici pornim, fără alte escale, spre casă.

Per total a fost o tură reușită în care am îmbinat utilul - tura de suprafață de pe Jitin, cu o seară plăcută petrecută între colegi speologi și cu o duminică relaxantă.

Ștefan

Câteva poze din tura de pe Jitin și de la întâlnirea speologilor din Banat.