Tură foto în Peștera de la Românești, iunie 2011

De vre-o două săptămâni plănuisem o tură foto la două peșteri din Munții Poiana Ruscă: Peștera Pietroasa și Peștera de la Românești. Vremea însă nu ne-a fost alături. Ploaia din ultimele zile ne-a făcut să ne îndoim de alegerea făcută pentru tură.

Am pornit totuși sâmbătă dimineața înspre zona țintă șapte persoane: Alina, Andi, Ovi, Mădă, Hilde, Ludo și subsemnaul. Pe drum urma să decidem mai mergem și la Pietroasa sau nu pentru că în perioade ploioase peștera devine activă și nu aveam cele necesare pentru a proteja echipamentul foto. Decizia a fost luată destul de ușor când am fost întâmpinați de o ploaie torențială. Renunțăm la Pietroasa și din satul Românești o luăm la picior prin ploaie înspre peștera cu același nume.

Ajunși la peșteră ne zvantăm puțin, îmbucăm ceva și ne echipăm cu gândul să mergem până în sala puțului. Pe drum, în Sala Liliecilor, observăm că pe blocurile de calcar de pe planșeul sălii se găsesc ici-colo lilieci (în cele două zileam observat în jur de 10 atât adulți cât și pui ) cu un comportament letargic. Indivizii, din genul Myotis, deși vizibil deranjați de atingerea noastră nu își luau zborul și doar o unii din ei încercau să se deplaseze târâș pentru a scăpa de atingerea supărătoare. Deși nu am remarcat la ei urme de răni sau alte urme de boală gen WNS, nu am putut să ne explicăm comportamentul lor ciudat.

Ne îndreptăm în continuare spre galeria ce duce la puțul de 30m. Aici o iau înainte și, după ce unii primesc instrucțiunile necesare pentru abordarea primului lor târâș strâmt, mă urmează și ceilalți. Eu mă strecor pe o galerie care mă duce cu aproximativ 10m deasupra ieșirii din târâș. Mă urmează și Andi dar se blochează pe ultimii metrii din lipsă de prize. Aici zona este destul de expusă și ar necesita instalarea unor mâini curente pentru siguranță. Explorez puțin câteva galerii scurte care se închid și ajung la baza unei săritori de aproximativ 3 metri de buza căreia stă agățată o sfoară impletită, semn că a mai trecut cineva pe acolo. Fiind singur și pentru că sfoara nu inspira prea multă încredere mă întorc la ceilalți cu gândul să revin pentru a carta această porțiune în altă tură pentru că nu aveam la noi cele necesare.

Inițial planul era ca o parte din noi să ne întoarcem pentru a face poze și aici în sala puțului. Analizând mai bine conformația sălii și târâșul abandonăm până la urmă acest plan și ne întoarcem. Ajunși afară, adunăm lemne de foc și ne petrecem restul serii într-o stare de leneveală în ton cu vremea de afară.

A doua zi băieții intrăm la ședintă foto în Sala Liliecilor și ce a Concertelor în timp ce fetele se bucură afară de vremea frumoasă. Pe la ora 15:00 plecăm spre mașini si pornim într-o scurtă plimbare până la Valea lui Liman după care ne îndreptăm spre Timișoara.

Ștefan

Câteva poze din Pestera Romanesti.