Se apropie weekendul şi începe să miroasă a tură la peştereală, aştept cu nerabdare să plecăm. Destinaţia acestui weekend: Peştera Comarnic, locul în care, o parte din noi au facut cunoştiinţă cu activitatea de peşterit, pardon: speologia.
Vineri pe la prânz îşi iau zborul pe biciclete Remus şi Misa având în faţă aproape 120 km de pedalat - se anunţă o experienţă interesantă. Mai spre seară se strâng şi cursanţii împreună cu Ştefan, Vlădoi, Oscar şi Alexandra STEFAN la bine-cunoscutul punct de întâlnire: Facultatea de Construcţii. După ce toate bagajele au fost bine îndesate să încapă în maşini şi toată lumea s-a îmbarcat, încep şi ei să o ia din loc, cei drept cu ceva mai mult spor decat cei doi temerari pe biciclete. De la Reşiţa porneşte şi Feri pe scooter.
Din dreptul cantonului ocolului silvic de după Iabalcea încep sa o ia la pas, noroc cu Claudiu şi maşina spaţioasă a lui Misa, care a gazduit bagajele participanţilor la tură, uşurându-le astfel plimbarea spre cantonul Comarnic. Ajunşi aici fiecare şi-a gasit un loc în prea frigurosul canton, pregătindu-se pentru înnoptat. Se aprinde şi focul, dar după cum am fost avertizaţi ... soba scoate fum până se încălzeşte.
Sâmbătă dimineaţa, în timp ce o parte din participanţi dormeau la adăpostul pereţilor în curs de încălzire ai cantonului, un alt grup se punea pe drum din Timişoara. Cam după răsăritul soarelui Gabi, Simona, Laurentiu, Loredana împreună cu mine am pornit din Timişoara spre Iabalcea. Aici ne-am luat rucsacii în spate şi am pornit prin aerul rece al dimineţii spre cantonul de la Peştera Comarnic, încercând să ajungem acolo înainte de intrarea cursanţilor în pestera. Cu toate acestea, pe când ne făceam apariţia îi vedeam pe cursanţi înşiraţi pe scări urcând spre peşteră.
După ce ne-am hrănit un pic şi ne-am echipat am pornit şi noi, grăbind pasul să prindem restul grupului din urmă. În scurt timp îl intâlnim pe Remus care îşi făcea retragerea, drumul pe bicicletă îşi cerea tributul de odihnă. Imediat ne întâlnim cu trupa de cursanţi, mai mult sau mai puţin hipnotizaţi de explicaţiile date de Feri, Ştefan şi Vladoi. Sub îndrumările lor s-a desfasurat întreaga vizită a peşterii.
Într-una din săli un taras mi-a atras curiozitatea, iar, deşi Feri mi-a spus "se înfundă imediat" m-am gandit să-l cercetez în timp ce cursantii admirăformaţiunile din sala. Mai curios şi nerăbdător decât mine a fost Septimiu, unul dintre cursanţi, care a dispărut imediat în târâs. Văzând ca nu răspunde am intrat repede după el, iar imediat m-a urmat şi Cătălin, alt cursant. Am ajuns într-o sală ce se întâlnea cu o galeria activă, având o cascadă generoasă şi zgomotoasă. Neputând rezista curiozităţii am continuat pe o galerie activă cu un calcar frumos spălat şi silex, cu podeaua plină de gururi în care îşi făceau de cap niste broscuţe. Am continuat până ce înaintarea ne-a fost împiedicată de o apă mocirloasă. Era deja momentul să ne întoarcem, ne despărţiserăm de grup fără să anunţăm. Greşeala era a mea şi urma să o plătesc! În sala cu cascada ne aştepta Ştefan, pe semete ca a observat că lipseam. După mustrările de rigoare am pornit şi ne-am regrupat cu restul cursanţilor. Niciodata să nu vă despărţiţi de grup fără să anunţaţi! Urma să o simt şi eu pe pielea mea cum este.
Am continuat vizitarea peşterii admirând gururile uriaşe, de data aceasta pline cu apă, scurgerile parietale frumos concretionaţe, stalactitele supranumite "ugere" şi multe alte formaţiuni. Însă la un moment dat îl aud pe Feri zicând "ne învârtim ăn cerc". Curând observ o formaţiune pe care o remarcasem nu demult şi realizez şi eu acelasi lucru "ne învârtim în cerci". Confruntăm harta, cercetăm galeriile laterale şi în cele din urmă găsim continuarea. Urmează să parcurgem o galerie activă spre a atinge destinaţia finală: Sala Virgină. Aici facem o pauză de poze admirând formaţiunile diin sala frumos concreţionată.
Între timp o parte din cursanţi se retrag spre ieşire conduşi de Feri. Restul pornim înapoi şi deviem pe o galerie laterală, activă la viitură, cu meandre frumoase şi un curent de aer puternic. Este foarte probabil să fie galeria ce duce spre cea de-a doua intrare în peştera, însă neavând cheia de la poarta hotărâm că e mai bine să ne întoarcem.
Multitudinea de opţiuni de continuare ne-a adus în galerii pe care nu le-am mai parcurs până acum, dar de fiecare dată găseam drumul de întoarcere. Confirm şi eu că baieţii stau mai bine cu orientarea, de multe ori ma găseam întrebând "noi am mai fost pe aici? ca eu nu-mi aduc aminte." Iar la un moment dat constat ca Ştefan şi Vlădoi nu sunt de găsit. Toţi cursanţii erau la vedere, însă cei doi nu erau nici unde, deşi nu cu mult înainte erau chiar în faţa mea. Uşor speriată încep să-i strig, să mă uit în jur, dar nici un răspuns. Srpe norocul meu dau curând de ei, se ascunseseră să mă înveţe o lecţie, de fapt rasplata pentru mica escapadă de mai devreme. Repet din nou: nu vă despărţiţi de grup fără să anunţaţi!
În altă sală care comunică cu activul ne mai despărţim de un grup dornic să iasă din peşteră sub îndrumarea lui Laurenţiu. Restul ne îndreptăm spre cascada ce străjuieste intrarea pe activ. După atâtea ploi cascada este foarte zgomotoasă şi apa mult mai mare decât era ultima dată când am vazut-o. Totuşi reuşim cu toţii să o urcăm fără incidente. Parcurgem în ramonaj galeria activă până în apropiere de sifon. La o cotitură am avut probleme datorită picioarelor, cam scurte, ce nu-mi permiteau să trec de pe un perete pe altul, însă Cătălin mi-a dat un picior de ajutor. Iar la întoarcere, pe când mă pregăteam de o bălăceală, Stefan descoperă o mică galerie ce ocolea porţiunea buclucaşă. Trecem cu bine şi ne întoarcem spre cascadă. Ajunşi aici aflăm că o parte din grup a găsit o altă galerie ce ocolea cascada. Însă ne ambiţionăm, sau ne încăpăţânăm să nu ne întoarcem şi coborâm cu succes cascada. Ne regrupăm în sala mare şi pornim şi noi spre ieşire.
Ieşind din peşteră, ca ursul după hibernare, suntem uimiţi de soarele puternic de primavară. Cu toate acestea restul după-amiezii se desfaşoară sub semnul lenei. Seara lumea se adună la un pahar de vorba, cum spune Ştefan, alţii la un scrabble, alţii la un somn.
Eu am ales varianta somnului la cort, şi curând mi s-au alăturat Laurenţiu şi Loredana, preferând să dormim în poiana la cântecul susurului apei.
Dimineaţa ne trezim într-un soare superb ce scălda întreaga poiană, lăsând cantonul şi versantul cu peştera într-o umbră racoroasă. După micul dejun temerarii Remus şi Mişa pornesc din nou pe biciclete spre Timişoara, curând îi urmeaza şi o parte din cursanţi, grăbiţi să se întoarcă acasă, doar că ei au ales maşina în schimb.
Între timp Ştefan şi Vlădoi au pornit spre Peştera cu Gheaţă să echipeze faleza pentru exerciţiile de TSA cu cursanţii. Curajos Ştefan a căţărat în fisura din faleză şi a pus coarda, pentru ca în scurt timp sa înceapă exerciţiile de parcurgere. Rând pe rând fiecare cursant a parcurs, complet sau parţial, echiparea, iar la final m-am bucurat şi eu de o tură.
Încheind cu exerciţiile de TSA ne-am strâns rucsacii, am luat pranzul, am făcut curăţenie în canton şi după ce am făcut poza de grup, am luat-o şi noi din loc spre maşini bucurându-ne de soarele minunat de primavară şi de aerul curat de munte. Ajunşi la maşini ne-am îmbarcat şi am pronit-o spre casă.
Astfel am încheitat o tură frumoasă, însorită, bine venită după amorţeala iernii.
Alexandra
