Săpând după iepuraș la Peștera Periș

Cum în oraș nu găsisem ieprașul (sau nu ne găsise el pe noi), ne-am gândit să-l căutăm pe Cheile Gârliștei în peșterile de la izbucul Periș. Astfel am pornit la drum de dimineața: Alina, Andi și subsemnatul spre satul Gârliște.

Pe la ora 10:00 suntem ajunși la destinație și pornim la pas spre izbucul Periș. Aici, deși de afară se observă că nivelul apei este încă ridicat, intrăm să vedem cum se prezintă sifonul. După cum era de așteptat nivelul apei din sifon este ridicat. Apropierea de sifon este ingreunată de forma galeriei si de apa care o inundă pe jumătate. Puțină acrobație în ramonaj și ajung la sifon unde vroiam să verific cât de mult a urcat apa anul acesta. După ce mă întorc îsi încearcă și Andi norocul. Ajunge și el la sifon dar pe drum înapoi frontala sa decide să facă o baie sărind de pe banderola pe care era montată. O căutăm o vreme dar în zadar, apa e prea adâncă și frontala s-a stins de cum a intrat în apă. Ne dăm bătuți și ieșim.

Urcăm la cealaltă peșteră unde ne punem pe săpat: umple găleata, trage găleata, golește găleata, aruncă găleata înapoi și iară de la capăt. Urmăm rețeta preț de câteva după care luăm o pauză de prânz. Mai săpăm puțin și pornim spre Peștera cu Apă de la Găuri (sau Peștera fetiței, cum îi spunem noi) ca să o vadă și Andi. Aici, din păcate, dăm nas în nas cu o poartă montată de colegii de la Exploratorii în cadrul unui proiect de reabilitare și conservare a habitatului 8310 din Situl Natura 2000 Semenic – Cheile Caraşului. Știam de proiect dar nu știam ca va cuprinde și această peșteră. Plecăm dezamăgiți, dar măcar știm pe cine să contactăm pentru cheie. :)

Coborâm pe lângă cursul apei admirând gururile și cascadele ce împodobesc acest afluent al Văii Mari. Ajungem repede și la mașină unde ne umplem plămânii cu o doză bună de aer curat înainte să pornim spre casă.

Până la urmă nu am găsit iepurașul, dar măcar am mai înaintat cu săpăturile și am petrecut puțin timp în natură.

Ștefan

Câteva poze din tura de decolmatare.