Poze Peștera Mare din Muntele Șălitrari

Desfăşurată pe perioada 25 Octombrie 2008 - 26 Octombrie 2008

Sâmbătă de dimineaţă Dana ALEXA, Alina LUPU, Vlad MARCU (Vlădoi), Alexandra MAZILU şi subsemnatul am pornit spre Valea Cernei pentru o tură de vizitare şi fotografiere împreună cu doi colegi de la A.S. Prusik, Lucian NICOLIŢĂ (Laci) şi Ionel VELCIOV (Iani).

Ajunşi la destinaţie ne-am echipat şi am pornit la o tură de încălzire, o căţărare, puţin TSA, un târâş, o poză - două, urmate de o seară în jurul focului concluzionează ziua de sâmbătă.

Pod de care peste Raul CernaDuminică pornim cu forţe proaspete spre Peştera Mare din Muntele Şălitrari, aflată sub custodia Asociaţiei Speologice Prusik din Timişoara. La câţiva kilometrii în amonte de Pensiunea Dumbrava trecem Cerna pe un vechi pod de lemn folosit de localnici pentru trecerea carelor şi apucăm calea arătată de marcajul bandă galbenă. Urmând traseul marcat lăsăm în urmă valea Drăstănic pe care amatorii de canyoning o frecventează în perioadele în care are ceva mai multă apă decăt avea acum. Ajungem în curand la Valea Prisăcina pe care banda galbenă ne călăuzeşte în amonte. La baza unui grohotiş părăsim călăuza galbenă şi începem să dăm piept cu muntele urcând pe o pantă mai abruptă. După câteva zeci de metrii şi o uşoară căţărare iată-ne în faţa Peşterii cu Două Intrări. Aici intrăm pe o parte şi ieşim pe cealaltă pentru a ne continua drumul pe o brână îmbrăţişând peretele calcaros. Trecem şi de brână şi urcăm o pantă abruptă la capătul căreia ne întâmpină primitoare intrarea în Peştera Mare din Muntele Şălitrari.

Planseu rascolit in Pestera SalitrariDupă câteva minute de hodină şi echipare intrăm în peşteră. Parcurgem galeria principală ascultând explicaţiile lui Laci despre istoria şi particularităţile peşterii până ne trezim într-o zonă în care planşeul arăta de parcă ar fi fost arat cu plugul. Crusta calcitică ce acoperea planşeul pe porţiunea respectivă era spartă, argila de sub aceasta răscolită şi oase împrăştiate peste tot. Pesemne că nişte arheologi amatori şi-au încercat aici talentul încăutarea unor fosile sau comori care să îi facă bogaţi.

Helictite in Pestera SalitrariTrecem de terenul răscolit şi ajungem în capătul galeriei principale unde admirăm grifadele de Ursus Spelaeus. Laci o ia înainte spre galeria finală deschizînd poarta. Îl urmăm cu toţii în scurt timp pe târâşuri prin labiritul făcut de prăbuşirile masive. Încet-încet galeria finală începe să-şi arate secretele. Pe drum spre terminus facem un popas pentru a admira un perete întreg împodobit cu minunate helictite care mai de care mai răsucite. Facem câteva poze pentru a putea împărtăşi frumuseţea acestor bijuterii de calcit şi altor ochi. Mai înaintăm puţin timp şi ajungem în sala finală foarte frumos concreţionată cu mari coloane, stalagmite, stalactite, domuri stalagmitice, draperii şi alte concreţiuni.Draperie in Pestera Salitrari Mai zăbovim şi aici puţin timp pentru câteva poze după care ne întoarcem pentru a vizita şi Galeria Speotimiş. Aici, din păcate, poarta nu a fost la fel de cooperantă făcând ca vizitarea aceste galerii să fie lăsată pe altă dată.

Drumul de întoarcere spre maşini l-am făcut făcut mai în grabă fugăriţi de înserare. Ajunşi cu bine la maşini ne-am astâmpărat foamea şi am pornit spre casă.

Ştefan

Citește și: