Explorare și cartare la Luncanii de Jos, noiembrie 2008
Desfăşurată pe perioada 7 Noiembrie 2008 - 9 Noiembrie 2008
Vineri, puţin după amiază, am plecat împreună cu Alina spre Luncanii de Jos cu gândul să cartăm o peşteră localizată într-o tură anterioară şi să facem o explorare de suprafaţă pentru a localiza alte peşteri. Părăsim drumul naţional dintre Lugoj şi Deva în localitatea Coşava, trecem de satul Româneşti, apoi de comuna Tomeşti, cotim la dreapta înainte de intrarea în Valea lui Liman şi iată-ne ajunşi în Luncanii de Jos. De aici, după un scurt popas la butic, continuăm drumul pe drumul forestier de pe valea Topla ce se uneşte cu Bega Luncanilor în centrul satului. ajunşi în apropiere de peştera pe care urma să o cartăm, căutăm un loc de campare şi reperăm o altă peşteră micuţă. Campăm şi intrăm să explorăm peştera depistată. Explorarea se termină rapid întrucât era o mică peşteră descendentă cu o dezvoltare de 15 metrii.
A doua zi dimineaţa fac o plimbare în amonte pe Pârâul Popii. La întoarcere luăm micul dejun, ne echipăm şi ne punem să cartăm peştera mică descoperită cu o seară în urmă. Terminăm repede şi ne îndreptăm spre cealaltă peşteră ce trebuia cartată. Aici zăbovim ceva mai mult find o peşteră mai măricică şi mai întortocheată şi ieşim pe la ora 16:30. Până ne dezechipăm şi mâncăm se lasă deja şi întunericul. Pornim spre sat unde intenţionam să mai întrebăm localnicii de peşteri cunoscute prin zonă. Am găsit câţiva localnici care mai auziseră de peşteri din zonă dar din păcate nu ştiau localizarea lor exactă. Noaptea ne-o petrecem găzduiţi de proprietarii buticului la care poposisem cu o seară în urmă.
Duminică pornim în căutarea peşterilor semnalate de localnici. Prima o găsim destul de uşor. Este chiar vis-a-vis de unul din birturile satului dar mai sus cu 150-200m de nivelul văii. Această peşteră are o intrare mare şi, judecând după multitudinea de nume inscripţionate pe pereţii ei, foarte cunoscută de localnici. Nu impresionează nici ca dezvoltare, cu cei aproximativ 35 metrii pe care îi măsoară, nici prin frumuseţea formaţiunilor care au fost deteriorate ca urmare a nenumăraţilor vizitatori. Mai admirăm puţin peisajul de la înălţime şi coborâm înapoi în sat ca să ne îndreptăm spre zona în care se află un aven despre care ne povestiseră localnicii. Aici am avut mai puţin noroc decât la prima căutare, în parte din cauza indicaţiilor insuficiente pe care le-am primit şi din cauza lăstărişului ce împânzea versantul pe care căutam. Pe la ora 14:00 după câteva ore de bălăurit prin desiş ne dăm bătuţi şi hotărâm să declarăm încheiată tura.
Ştefan
Citește și: