Explorare şi Cartare în Peştera Vidra
Desfăşurată pe perioada 1 August 2008 - 3 August 2008
După multe săptămâni în care, din cauza vacanţei sau alte motive, Mihai nu-şi găsea coechipieri pentru o tură de cartare la Peştera Vidra iată că s-a ivit ocazia unei ieşiri în 4 : Mihai BURDAN, Remus FILIP, Vlad MARCU şi subsemnatul.
Vineri la ora 19:00 eram prezent în unul din cele două vagoane ale trenului ce străbate bătrâna cale ferată dintre Oraviţa şi Anina. Trenul trebuia să plece la orele 19:20, dar după bunul obicei al treburilor româneşti, la momentul oficial al plecării nici măcar nu avea locomotivă. În cele din urmă pe la 20:00 porneşte greoi târând agale cele două vagoane pe cei 30 şi ceva de kilometrii spre Anina.
Planul meu era să cobor în Halta Gârlişte, iar de aici să ajung înainte de înserare la gura Peşterii Vidra unde să înnoptez şi să aştept venirea celor trei colegi. Din "oarecare" motive trenul nu a ajuns la timp în Halta Gârlişte, iar soarele se cam pitise după culmile Munţilor Aninei. Ceva lumină mai era încă, aşa că am hotărât să încerc să ajung la peşteră, nu înante de a o saluta pe vechea noastră gazdă din Gărlişte, Tanti Mărie, care îşi conducea una din fiice la Anina. Am reuşit să parcurg doar o bucată din drum şi, din cauza întunericului ce se lăsa tot mai convins, am decis să ma opresc şi să continui a doua zi de dimineaţă. Am pus cortul şi într-un final am adormit.
Sâmbătă dimineaţa mă scol (cum nu mă scol acasă nici să mă tai ) la ora 7:30. Iau micul dejul salutând trecerea trenului de dimineaţă spre Anina, strang calabalâcul şi o iau spre peşteră. Ajuns aici intru în inspecţie câţiva metrii să vă dacă este apă în peşteră după cum mă instruise Mihai, lucru necesar pentru că plouase în ultima perioadă şi pentur că Peştera Vidra este o peşteră temporar activă în funcţie de cantitatea de precipitaţii. Nu era apă. Apoi m-am mai plimbat prin zonă încercând să omor timpul până la sosirea colegilor.
Primul ajunge Mihai, pe la 12:30, care după jumătate de oră de pauză propune să dăm o raită scurtă prin peşteră în aşteptarea sosirii lui Remus şi a lui Vlădoi. Intrăm şi cercetăm galeria ce mergea în amonte. Trecem de o stramtoare, mergem când târâş, când în genunchi, când în picioare, încă vre-o două zone mai strâmte şi ajungem la o bifurcaţie. Din cele două galerii o alegem pe cea din stânga (cea din dreapta se închide după cca 40 de metrii). De aici iarăşi târâş, pe genunchi prin prundiş (De reţinut : în Peştera Vidra sunt foarte utile cotiere şi genunchiere), mai în picioare până la o nouă gaură. Trecem şi de ea, ocolim pe deasupra printr-o săliţă puţin din târâş, ne spălăm puţin în târâş prin câteva bălţi după care părăsim pentru o vreme porţiunea îngusta a galeriei urcând în ramonaj în porţiunea superioară a acesteia. Întâlnim aici forme interesante de coroziune şi continuăm înaintarea până când ajungem în punctul terminus al lui Mihai, punctul în care ajunsese el în urmă cu mulţi ani. De aici în continuare ajungem la o nouă zonă strâmtă ce ne duce la o galerie foarte îngustă dar înaltă în care înaintarea se poate face în picioare mergând lateral. Înaintarea lejeră se termină curând şi ne obligă din nou să îngenunchem şi apoi să ne târâm pe burtă. Când galeria ne permite, reluăm mersul biped, trecem de două săritori şi ajungem la un mic şi strâmt sifon. Inspectăm locul şi hotărâm să facem cale-întoarsă.
Între timp au ajuns şi Remus cu Vlădoi care, crezând ca ne-am apucat deja de cartat, au intrat după noi. Pe drumul de întoarcere îi întâlnim şi ieşim cu toţii. Luăm prânzul şi facem două echipe de cartare : Mihai + Vlădoi şi Eu + Remus. Echipa Mihai-Vlădoi a intrat la ora 17:30. Echipa Ştefan-Remus s-a odihnit, a pregătit ceva lemne de foc şi la ora 20:30 a intrat să facă schimb cu prima echipă. A doua echipă a cartat cam până la ora 23:30. Mai povestim puţin şi adormim cu toţii.
Duminică, Mihai era în priză de pe la ora 7:00. Noi încă mai dormitam. Pe la 9 ne-am trezit cu toţii, am luat micul dejun, iar la 9:30 echipa Mihai-Vladoi a intrat să mai carteze. Echipa Ştefan-Remus porneşte după apă în Halta Gârlişte. Aici facem o scurtă vizită la Tanti Mărie care ne povesteşte despre întâmplări din vizitele noastre. La ora 12:00 ajungem la peşteră, şi în curând iese tura de cartare.Se strânge tabăra şi pornim la drum, Mihai spre satul Gârlişte unde lăsase maşina, iar Remus, Vlădoi şi cu mine pe calea ferată spre Ciudanoviţa unde era maşina lui Remus.
S-au cartat în total cca. 300 metrii de galerii. Restul în turele următoare.
Ştefan
Citește și: