A trecut încă o vară călduroasă lăsând loc unei noi toamne ce vine cu răcoarea şi culorile specifice. Este o toamnă ca toate celelalte, dar totuşi puţin mai specială pentru ca este a 25-a toamnă de când Peştera de la Româneşti este gazda unui eveniment deosebit: Concertul de muzică simfonică la Româneşti.
Aflaţi în pragul unui nou concert, ne-am adunat din nou pentru a merge să gătim Peştera Româneşti de sărbătoare, dar nu cu o saptămână înainte (cum au relatat unele ziare) ci în vinerea dinaintea concertului. Parcurgem, ca de obicei, traseul Timişoara - Lugoj - Coşava - Româneşti şi ne regrupăm în staţia de autobuz din satul Româneşti. De aici urcăm spre peşteră mirându-ne de minunăţia de drum ce a luat locul vechiului drum forestier, nivelat la poloboc mai bun decât multe din străzile din Timişoara (chiar şi în lipsa asfaltului).
Ajunşi în poiana bine-cunoscută începe descărcatul maşinilor şi transportul calabalâcului la peşteră, mai în cârcă, mai pe braţe, pe bicicletă sau cărucior.
După ce ne mai tragem sufletul, fiecare îşi găseşte de lucru: unii la foc, unii cu generatorul, alţii în peşteră cu reflectoarele şi căblăraia. Se începe montarea primelor reflectoare şi cablarea reflectoarelor noi. Pe la ora 11:00, după o sesiune nereuşită de căutat acul în carul cu fân sau altfel spus cheile de la maşină pierdute printre frunze (prietenii ştiu de ce), ne retragem în jurul focului sau direct în sacii de dormit.
A doua zi de dimineaţă, după găsirea cheilor, începe din nou treaba. Pe de-o parte în peşteră se continuă înstalarea reflectoarelor, pe de altă parte, la gura peşterii se găteşte, se repară scările şi balustrăzile. Prima la ceaun este Simona care, asistată de fochişti şi alţi experţi culinari, prepară un compot de mere. Între timp se pun bazele prânzului, treptele reapar, iar peştera este din ce în ce mai luminată.
Pe la ora 11:00 soseşte un transport de scaune şi instrumente. Facem o pauză de la treburile care ne ocupau şi începem să mutăm conţinutul camionului în peşteră. Între timp Alina şi Adriana montează coşuri de gunoi pe drumul dintre poiană şi peşteră. După ce terminăm transportul ne întoarcem la treburile noastre, dar nu înainte de a arunca un ochi pofticios în ceaunul în care fasolea se zbătea în zeama clocotită ... Când, în cele din urmă, mâncarea de fasole a fost gata s-a decretat pauză generală şi toată lumea a poftit la masă.
După masa copioasă, cu burţile pline, încercăm leneşi să ne urnim ca să terminăm treaba. Între timp am mai primit întăriri de la cei care au sosit în cursul zilei de sâmbătă. Până seara treaba era în mare parte gata. Pe parcursul zilei progresul a fost îndeaproape urmărit din spatele obiectivului.
Peştera fiind iluminată până în sala liliecilor, am profitat de ocazie şi am pus la cale o mică şedinţă foto. Cu modelele a fost mai greu, toţi fiind obosiţi şi prea lipsiţi de răbdarea necesară. Întorşi de la şedinţa foto am fost întâmpinaţi de o linişte neobişnuită. Aproape toţi dormeau deja răpuşi de oboseală. După ce ne-am mai încălzit puţin la foc le-am urmat şi noi modelul.
Duminică, după obicei, trezirea s-a făcut devreme şi am făcut ultimele pregătiri. Încet-încet poiana a început să se umple de oameni nerăbdători. Curând au sosit corul şi orchestra filarmonicii astfel că spectacolul putea începe. În sală printre sutele de oameni, mai aşteptau nerăbdători începerea spectacolului şi invitaţii speciali printre care: Iosif VIEHMANN (Pepi), Cristian GORAN, Oana MOLDOVAN.
Puţin după ora 12:00 a început concertul având în program:
- F. Mendelssohn Bartholdy : Uvertura Hebridele - Grota lui Fingal
- Joseph Haydn : Concertul nr.1 în do major pentru violoncel şi orchestră, partea I
- Pietro Mascagni : Intermezzo simfonic din opera Cavaleria rusticană
- Wolfgang Amadeus Mozart: Ave Verum
- Edvard Grieg : Dans în sala regilor muntelui din suita Peer Gynt I
- Aram Khatsaturjan : Vals din suita Masquerade
- Ludwig van Beethoven : Finalul Simfoniei a IX-a în re minor, op. 125
Dacă la concertul de la ora 12:00 peştera era aproximativ pe jumătate plină de la intrare până la scenă, la ora 14:00 s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru mulţimea de oameni dornici să asculte spectacolul. Acelaşi program a fost repetat şi de la ora 14:00 cu un mic bonus totuşi pentru acest al doilea concert întrucât la final dirijorul Radu POPA a condus aplauzele publicului şi orchestra, pentru a doua oară, pe ritmurile valsului.
Ca de obicei, după spectacol a putut fi vizitată sala liliecilor sub îndrumarea şi supravegherea noastră. În timp ce spectatorii vizitau peştera, a început şi strângerea scaunelor şi a instrumentelor grele. După ce valurile de vizitatori s-au mai potolit a început transportul calabalâcului înapoi spre poiană şi demontarea reflectoarelor. Astfel pe la ora 18:00 eram îmbarcaţi şi pregătiţi din nou de drum.
Pe drum am încercat să facem o oprire la Ana Lugojana pentru o porţie de clătite dar cum localul era supraaglomerat, o parte din noi am renunţat la idee şi ne-am continuat drumul spre casă.
Ştefan
Câteva poze de la concertul din Peştera Româneşti 2009.
