Cartare la Peştera Fetiţei

Dorind să profite de scurta vizită în Timişoara, Mihai a propus o tură de o zi pentru cartare la Peştera Vidra. Ne-am mai alăturat încă doi : Cătălin şi cu mine. Am stabilit plecarea pentru sâmbătă dimineata şi iata-ne în drum spre satul Gârlişte.

Ajunşi în gârlişte descălecăm (de pe caii putere ai maşinii lui Mihai), ne luăm hainele de "petrecere" şi pornim spre Peştera Vidra. Cu o noapte în urmă plouase sănătos în Timişoara şi din semnele întâlnite în cale am înţeles ca şi în zona în care ne aflam s-a abătut o furtună. Urcăm pe firul apei dezamagiţi de debitul mare, dar înca păstram o fărâmă de speranţă ca peştera e seacă. Fiind o peşteră în care metoda de înaintare care predomină este târâşul, ea poate fi parcursă doar în perioadele mai secetoase pentru că în restul anului galerile sunt sifonate foarte aproape de intrare.

Ajungem la peşteră şi Mihai intră să inspecteze nivelul apei şi iese după scurt timp (udat bine) cu vestea că nu se poate înainta prea mult în peşteră. Siliţi de împrejurări renunţăm la Peştera Vidra şi ne îndreptăm spre altă peşteră din zonă unde mai aveam o porţiune de cartat - Peştera Fetiţei (cum îi spunem noi) sau Peştera cu Apă de la Găuri. Aici mergem direct la ţintă pe galeria cu pricina şi ne punem pe cartare. Distanţă, înălţime, azimut, ... stanga, drepta ...

Cum eu şi Mihai acaparasem sculele de cartare Cătălin se cam plictisea aşa că s-a pus pe vizitat peştera pentru că era pentru prima dată aici. Între timp, eu si Mihai : crochiu, înclinare, înălţime, azimut, ... stanga, drepta ... După ce am terminat de cartat ne-am pus pe făcut poze având-ul de data aceasta pe Mihai pe post de model.

Aruncând un ochi la ceas decidem într-un târziu să punem punct şi şedinţei foto pentru că nu vroiam să ajungem prea târziu acasă şi pornim spre maşină unde, după o masă copioasă, încălecăm şi luam drumul Timişorii.

Ştefan