Se pleacă de miercuri. În maşina lui Maurice intra Maurice şi prietena lui, Remus , Mişa , Robi, Jora cu un coleg de şcoala de TSA, speolog independent. Tot miercuri apar la aven pe la orele 13 Burdan şi Feri, sosit taman din Moldova după o călătorie pe parcursul nopţii întregi.
După ce se fac echipele, se pune de un prânz niţel repezit şi se intră :
Echipa 1 : Burdan şi Robi trag de corzi până jos la baza puţului noroios, mai plantează 4 spituri manual
Echipa 2, adica Feri şi Jora, coboară bormaşina.
Toţi cei patru se regrupează baza puţului noroios şi coboară până la sifon. ( mai jos se constată avenul echipat ca în 2006). Sifonul, deşi intra apă în el, era la o cota cu 30cm mai jos ca şi nivelul maxim întălnit. Se începe urcarea pe hornul echipat parţial şi se probează bormaşina. Bormaşina merge, dar cei 4 constata că le lipseşte burghiul de 8mm. Burghiu de 10 şi de 12 avem, dar de 8mm, nu. Şi aşa cei 4 pornesc spre ieşirea din aven fiind pe la orele 24 cu toţii afară. Între timp o tură prin aven dă şi Maurice cu prietena sa.
De joi apar şi Raluca, Teodora, Adi Micle, Marco, Laurenţiu, Anca, Sorin , Vlădoi, Jean, Alina, Sikei şi Răzvan cu Diana. Până după-masă 6 membrii fac explorare de suprafaţă în platou, dincolo de culmea Polom .
Se reintră în aven. Echipa 3 (Remus, Mişa, Maurice, Micle, Burdan ) coboară până la sifon ( cu burghiu de 8mm ), Micle se întoarce la suprafaţă şi cei rămaşi îl susţin moral pe Mişa în escaladarea hornului. Mai pe scurt : bormaşină, guioane, ciocan, cheie, carabiniere, scăriţă, stik-up, croll. Maurice aigură şi cu paşi mari Mişa urcă cei 8m artificial şi alt metru la liber. Urmează Burdan care desface plăcuţele din perete şi recuperează echipamentul, apoi Maurice şi Remus.
Sus, în sfârşit sus ! Aici o nouă rampă care se echipează cu alte două guioane, unul de la feronarie care trebe sa tina dupa Burdan, umoristic, peste 40 de kg. Urmează o săritoare de 3m pe care Maurice o trece în 3 secunde iar ajutat de Mişa şi Remus, insistă să o depaşescă Burdan care pedaleaza în gol până Maurice îl trage de sus. Mai apoi Mişa urcă şi el. Sus, o mică saliţă, ceva silex, ceva apă, mult travertin. Ne impiedecăm unul în altul şi în micile cotloane. Înainte să abandonăm, Burdan încearcă să urce pe activ, printr-o galerie numai pentru filiformi. Trece mai departe, galeria continuă, îl roagă şi pe Mişa să-l urmeze, reuşeşte şi acesta cu jumătate de salopetă sfârtecată de silex să-l ajungă din urmă pe Burdan. Urmează alte treceri tare înguste, cam fără cască, fără aer în plămâni şi în final, o zonă de târâş pe ~ 6m se profila printro baltă adâncă de 15cm ( şi aceasta probabil la respiraţie). Se renunţă. Trebe clar o persoană filiformă şi condiţii propice ( ape mici ), neopren.
Se începe retragerea cartând. Remus şi Maurice trag de cele 10kg ale bormaşinii, Mişa se luptă cu o banana cu corzi şi echipa iese pe la orele 24 afară. Aici atmosferă caldă, cu mici, bere, vin, foc, ce de lume, de fapt cam ca de obicei, peste 20 persoane.
Vineri după o ploaie lungă se scoate tot echipamentul afară, împinşi din spate de Feri, Robi ( echipa 4 ). Se remarcă Jean, care coboară până la -200m. Toţi cursanţii vzitează avenul, până la Fântână, unii coboară pe coarda de 9mm şi Fântâna.
Sâmbăta se vine acasă.
Dumineca se spală echipamentul.
Luni se pun datele de cartare pe hartă - avenul depăşeşte 700m dezvoltare.
Burdan
