Avenul "Tăietura Tătarului"

Desfăşurată pe perioada 28 Martie 2008 - 30 Martie 2008

Într-o zi de vineri, pe o vreme frumoasă ne-am adunat în faţă la Facultatea de Construcţii. Eram vreo 35, trupa mare: Marco, Remus, Angi, Mişa, Dănuţa, Vlad, Vlădoi, Sikely, Alina, Padre, Adi, Fery, Răzvan, Diana, Romano, Iuliu, Jora, Claudiu cu prietena, Teodora, Daniela, Oscar, Gabi, Sorin, Roxana, Alexandra, Emil, Ciprian, Cristina, Jean, Mihuţescu, Molin, Mona, Anca, Maurice şi să nu uitam de Luca, Caninus Speologus.

în jurul orei 19.30 pornim cu cele 7 maşini către Oraviţa. Pe traseu ne mai oprim să ne aprovizionăm cu cele necesare drumului. Pe la jumătatea drumului, din cauza unor probleme, Remus se întoarce în Timişoara împreună cu Sikely, întoarcere care a avut şi o parte bună, au luat-o şi pe Alina din Timişoara. Ajungem în Oraviţa, ne realimentăm şi purcedem mai departe. Ne oprim la câţiva kilometrii de carieră să studiem zona pe întuneric, prilej folosit de Maurice şi Răzvan să îşi testeze maşinile off-road. După ce-şi fac un pic de cap cu "maşinutele" ne continuăm drumul până la cariera de piatră. O găsim, facem o mică curăţenie a zonei, ne instalăm corturile şi facem focul de tabără. Cei fără somn se adună în jurul focului, depănăm amintiri, bancuri, sucuri, etc. Rând pe rând ne retragem la corturi, mâine fiind o zi importantă. La ora 5 se face retragerea totală.

La ora 9 trezirea finală pentru unii somnoroşi ca mine :)). Mâncăm, ne bem cafeluţa, se formează echipele. Echipa lui Remus pleacă mai repede să echipeze avenul "Tăietura Tătarului". Peste câteva ore pornim şi restul câtre aven. Ajungem la aven şi, în timp ce cursanţii se echipează pentru coborâre, se decid oamenii de sacrifiu (Adi, Vlad2, Padre), adică cei care îi vor supraveghea pe cursanţi în aven pentru ca totul să decurgă cum trebuie. În timp ce unii erau în aven, ceilalţi ne distram la lumina şi căldura soarelui, testam "leorda" şi ne storceam creierii la pedepse. După ce toţi cursanţii au facut cel puţin o tură în aven şi au văzut craniile şi restul oaselor animalelor din aven, ne retragem către corturi, unde Marco ne aştepta cu un miel prăjit pe grătar, o delicatesă, după atâta efort.

"Băţul scurt" la dezechipare l-au tras Vlădoi cu Răzvan. După ce am stat un pic la foc, plecăm să îi "salvăm" pe cei doi. Când ajungem la ei, scoteau deja ultima coardă din "Tăietura Tătarului". Îi ajutăm să fileze coarda şi plecăm să ne încălzim la foc. Abia acum îmi dau seama cât de mulţi suntem, şi ne vedem nevoiţi să mai facem un foc ca să putem să stăm cu toţii "în jurul focului". Depănăm "amintiri din copilărie", discutăm despre posibilele ieşiri, sucul circulă roată, bancuri, primele impresii, etc. După câteva ore bune ne retragem la corturi, şi mâine e o zi.

Duminică ne trezim de dimineaţă, nu-i timp de pierdut. Stabilim traseul mai departe. Avem destul timp să vizităm şi Peştera Buhui. Ne adunăm corturile, bagajele şi le punem la loc sigur sub supravegherea lui Luca. Pe traseu, Maurice, ne arată ce poate maşina lui, pante abrupte, gropi, viteză off-road. Ajungem în final la Buhui, se decid cei care vor să intre şi care să se bronzeze. Majoritatea sunt pentru vizitare, şi se pleacă în echipă mare până la sala Vasile Sencu şi înapoi. Cel mai brav speolog care a intrat fără să îi pese de condiţiile vitrege din peşteră, fără să aibă lumină proprie, neopren sau rezervă de apă a fost Luca :)). Celor care am rămas la bronzat şi la jucat de cărţi ni se mai alătură un membru, Buhuhui, un pui de pisică, malnutrit, deshidrat şi foarte bucuros că îl primeşte cineva alături. Îl adoptăm fără să stăm pe gânduri, îl hrănim şi aşteptăm şi pe ceilalţi. După ce iese din peşteră, Mişa face o tură off-road cu 6x6-ul lui Maurice (cred că şi acum se mai gândeşte cum să-şi cumpere şi el una asemănătoare ).

După ce mâncăm bine, ne împachetăm şi pornim către Timişoara, cu o mică escală la Reşiţa, bucuroşi că vremea a fost de partea noastră şi cu gândul la următoarea ieşire.

Am incalecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

P.S. Dacă am uitat pe cineva sau ceva important să-mi spune-ţi.

Frazele ieşirii:

"Sunt 2-3 kilometrii fix, poate 4."

"Am venit să învăţăm pe cineva ceva."

Speologul ieşirii : Luca

Cea mai căutată maşina : 6x6-le lu' Maurice - Pinzgauer


Citește și: