Acvaincursiuni carstice în peșterile Buhui și Ponor Plopa

"Ancorat în realitate şi raportat la sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului."  (Autor cunoscut - I.I.)

Prin urmare am ales calea abaterii de la universalitate și ne-am ancorat în realitatea mediului înconjurător autohton.

În prima zi a expediției odată ajunși în padurea de lângă Anina pătrundem, pe rând, după cum urmează, sau “De la stânga la dreapta numară!”: 1.  în costumul de neopren, 2. în “dubă” la Mișa, 3. în spațiul hidro-geo-speologic Buhui - intrarea Certej.

Premergător parcurgerii traseului principal efectuăm o scurtă deviere-stânga de la galeria pricipală. Ne aventurăm în labirintul de galerii și înaintăm cutezători alternând poziția anatomică, de la vertical la orizontal și intermediar între cele două axe, după îngăduința spațială descrisă de ansamblul delimitator: plafon, albie, pereți.

Valuri stalagmitice, lame de calcar, concrețiuni spectaculare, aglomerate de lingurițe, marmite, hornuri, dorne, precum și alte configurații crepusculare ne incântă privirile.

Reveniți pe axul principal, luăm o scurtă pauză și continuăm, sincronizați cu sensul de curgere al apei, până la intrarea prin dolină. Aici beneficiem de lumină naturală și bifăm o nouă sesiune de repaus. În timp ce consumăm una alta din proviziile protejate în banană constatăm estomparea integrală a pârâului. Îl regăsim puțin mai încolo și îl urmăm.

În apropiere de “Cascada Mare“ pierdem sincronizarea. Grupul se scindează. O parte înaintează alert pregatiți de sărituri. Ceilalți își urmează liderul și virează dreapta spre Sala Urșilor. Într-un final ne regrupăm, ne strecurăm prin galerii înguste și ajungem la “tobogan”. Facem față provocării create de panta alunecoasă. Spiritul de echipă învinge, ne tragem în sus unii pe ceilalți și ajungem să admirăm în efectiv complet splendidele concrețiuni adăpostite de sală și hornurile ce comunicau odată cu peștera Cuptoare. Salutăm liliecii și coborâm.

Are loc o nouă rupere de ritm. Drumul prin apă până la ieșirea de la dig îl parcurgem în formulă bipartită. Ne reunim la mașini. Ne schimbăm rapid și incingem un picnic sănătos, pe izolire, în poiana de lângă.

Echipa se relochează în apropiere de peștera Ponor-Plopa, unde va desfășura până la plecare activități simple, lejere, de menținere a bunăstării proprii. Obiectivul de vizitare a cavernei este atins doar de trei dintre speologi, Remus, Mineru’ și Mișa. Se notează ca aspecte deosebite ale incursiunii următoarele elemente: sifoanele și pluta de lemn descoperită în acest spațiu  “semitranscendent și disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic și aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice înspre circumvoluțiunile interioare ale epocii istorice”.

Componența echipajului: neobositul Remus, bătrânul Mișa, incorijibilul Cristi, transfrontaliera Alina, eterna Ancuța, legendarul Robi, culminantul Hus, ultra-echipatul Gheza, domnișoara Sonia, Mineru’ boy și, invitat de onoare, cavaler al văzduhului coborât în adâncuri – Claudiu.

Cronicar de serviciu: Ama