Travertin

Poartă denumirea de travertin roca sedimentară carbonatică formată prin depunerea de calcit, calcit slab magnezian şi aragonit, la gura unor izvoare care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonaţi. Travertinele se mai formează şi prin depunere din ape termale bicarbonatate. Precipitarea carbonaţilor este insoţită rar şi de depunerea baritinei, fluorinei, psilomelanului, a unor zeoliţi.

Termenul provine din latinescul lapis tiburtinus care înseamnă " piatră de Tivoli", această rocă fiind extrasă din cele mai vechi timpuri din carierele flate în apropiere de Tivoli.

Travertinul poate fi găsit în două varietăţi structurale:

• Travertin compact. Acesta este dens şi stratificat în bancuri groase (20-40m). Laminele subţiri, milimetrice, sunt albe, alb-gălbui, brune şi alternează în întreaga crustă. Se presupune că depunerea lor a avut loc cu intensităţi diferte, în funcţie de sezon. Astfel vara s-au depus benzile mai groase şi deschise la culoare, iar iarna benzile subţiri şi închise la culoare. Crustele de travertin acoperă discordant substratul şi se pot dezvolta în terase înalte. Depunerile dense depuse în mediul speleean se cunosc sub numele onyxul peşterilor sau marmură onyx.
• Travertin spongios poros sau tuf calcaros. Acesta este alb sau gălbui până la brun şi uşor format prin depunerea biochimică provocată de activitatea organismelor acvatice (în special alge albastre), care au reţinut, prin fotosinteză CO₂ şi au provocat precipitarea carbonaţilor. Depunerile îmbracă adesea forma unor încrustaţii pe un suport de natură vegetală - frunze, crengi - ceea ce face ca mulajul acestora să se păstreze frecvent sub formă de structuri superficiale.

Travertinul este folosit ca material de construcţie. Printre cele mai mari construcţii din lume realizate aproape în totalitate din travertin se numără şi Coloseumul din Roma.

Citește și:

• Ursus Spelaeus - Ursul de peşteră sau de cavernă
• Speologie
• Relief carstic
• Albie