Stalagmită

O stalagmită (din limba greacă stalagma ("Σταλαγμίτης"), "picătura") este un tip de speleotemă ce se formează pe planşeul peşterilor crescând de jos în sus datorită apei picurate şi depunerea carbonatului de calciu.

Dimensiunea şi forma stalagmitelor diferă în funcţie de raportul dintre debitul apei de alimentare şi capacitatea de depunere a calcitului din ea.

Dacă pentru o picătură ce se formează pe tavanul peşterii condiţiile de evaziune a dioxidului de carbon sunt favorabile (temperatură mai ridicată şi presiune scăzută), depunerea calcitului va avea loc rapid rezultând o suprafaţă restrânsă de acumulare a calcitului deci o stalagtită zveltă. Dacă, în schimb, condiţiile de evaziune a dioxidului de carbon sunt nefavorabile (temperatură scăzută, presiune ridicată sau conţinut ridicat de CO2 în atmosferă), carbonatul de calciu va ieşi greu din soluţie, adică pe o distanţă mai mare de punctul de picurare formand o stalagmită cu un diametru mai mare.

Aportul de apă contribuie în mare măsura la obţinerea formei stalagmitei. Astfel dacă apa vine în cantitate mare, ea se poate împrăştia pe o suprafaţă mai mare formând o stalagmită robustă. Un aport redus de apă va da naştere la stalagmite cu diametru mic dar înalte.

Înălţimea de la care cade apa este un alt factor ce influenţează forma stalactitelor prin felul în care se "îmbracă" stratele de calcit. O înălţime mai mare de picurare va determina o formă plată sau concavă de depunere, pe când o înălţime mai mică va da o formă convexă.

Combinarea factorilor enumeraţi şi variaţia lor în timp duc la formarea de stalagmite de diferite forme cum ar fi : stalagmitele lumânare, stalagmite conice, stalagmite căpiţă, stalagmite cu bonetă, domuri, stalagmită în formă de palmier, etc.

Formaţiunea corespunzătoare stalagmitelor aflată pe tavanul peşterilor se numeşte stalactită. Prin unirea acestor formaţiuni pot lua naştere coloane.

Citește și:

Despre Speotimiș
Activitate
Multimedia
Resurse speologie