Speologie
Cuvântul speologie este alcătuit din două rădăcini greceşti : spelaion - cuvântul grecesc pentru peşteră şi logos - ştiinţă. Prin urmare speologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul peşterilor sau după cum spune Emil Racoviţă este "ştiinţa golurilor subpământene".
Speologia, ca ştiinţă pluridisciplinară, reuneşte discipline ca biologia, geologia, hidrologia, meteorologia, topografia, arheologia, paleontologia, sedimentologia, geomorfologia, fotografia si multe altele care împreună încearcă să aducă la lumină tainele păstrate în întunericul cavernelor.
Până la mijlocul secolului al nouăsprezecelea valoarea ştiinţifică a peşterilor era luată în considerare doar în legătură cu alte ramuri ale ştiinţei, iar studiul peşterilor era considerat ca făcând parte din discipline ca geografia, geologia sau arheologia.
Tatăl speologiei este considerat francezul Edouard-Alfred Martel (1859-1938) care a organizat între anii 1888 şi 1914 numeroase expediţii având ca scop explorarea lumii subpământene din Europa. În 1895 Martel înfiinţează Societatea Franceză de Speologie, prima organizaţie din lume destinată studierii peşterilor.
Un alt nume cu rezonanţă în speologie este cel al lui Norbert Casteret care, împreună cu Robert de Joly, a devenit o figură marcantă în speologia Franceză şi nu numai.
În România speologia a fost promovata de Emil Racoviţă, întemeietorul primului institut de speologie din lume şi iniţiatorul primelor studii în domeniul biospeologiei disciplină pe care a creat-o.
Citește și:
Dicționar speologic
Link-uri speo
Peșteri din România
Știri speologie
