Orogeneză

Orogeneza (cuvânt provenit din limba greacă însemnând "geneza munţilor") este procesul natural prin care iau naştere munţii.

Evenimentele legate de orogeneză au loc ca rezultat al proceselor tectonice. Problemele ce au fost studiate şi rezolvate de studiul orogenezei au contribuit mult la teoria tectonicii.

Manifestările fizice ale orogenezei sunt reprezentate de orogene şi de centuri orogenice.

Un orogen diferă de un lanţ muntos prin faptul că orogenul poate să fie aproape complet erodat, şi poate fi recunoscut doar prin studierea rocilor ce poartă urme ale proceselor orogenice. Orogenele sunt de obicei benzi lungi, înguste de roci ce au o structură liniară pronunţată resultînd suprafeţe sau blocuri de rocă deformată.

Centurile orogenice sunt formate din fâşii lungi de rocă dispuse paralel ce prezintă caracteristici similare de-a lungul centurii. Centurile orogenice sunt asociate cu zonele de subducţie, ce produc vulcani şi lanţuri de insule.

Orogeneza poate dura zeci de milioane de ani şi poate da naştere unor munţi pornind de la câmpii sau chiar de la fundul oceanului. Orogeneza poate avea loc datorită coliziunilor continentale sau activităţii vulcanice. Foarte frecvent, formaţiunile de roci care sunt afectate de orogeneză sunt deformate şi metamorozate. În timpul orogenezei, roci aflate la adâncime mare pot fi împinse la suprafaţă. Dacă orogeneza se petrece ca urmare a ciocnirii dintre două continente, munţii rezultaţi pot fii foarte înalţi (spre exemplu Munţii Himalaya).

Mai jos sunt enumerate câteva orogeneze europene :

• Orogeneza Precambriană
• Orogeneza Cadomiană
• Orogeneza Caledoniană
• Orogeneza Uraliană
• Orogeneza Hercinică
• Orogeneza Alpină, ce cuprinde şi orogeneza carpatică

Citește și:

• Trogloxen
• Hidrogeologie
• Canyoning
• Scara geocronologică