Falie
O falie este o fractură plană în masa rocii însoţită de deplasarea relativă a flancurilor.
Apariţia şi comportamentul faliilor sunt controlate de mişcarea relativă a maselor de rocă de ambele părţi ale faliei. Din cauza frecării mari şi a rigidităţii rocilor, acestea nu pot aluneca unele peste celelalte. În schimb, se acumulează cantităţi mari de energie sub forma stresului suportat de roci, iar când acesta atinge un nivel ce depăşeşte nivelul suportat de rocă , energia acumulată este eliberată sub forma unei forţe într-un plan de-a lungul căruia are loc mişcare relativă a flancurilor luând naştere falia. Cutremurele sunt cauzate de eliberarea energiei întimpul alunecărilor rapide de-a lungul faliilor.
Faliie sunt clasificate după tipul mişcării relative a flancurilor în trei tipuri :
- Falie normală sau directă, atunci când mişcarea are loc pe direcţie verticală sau la un anumit unghi înclinat spre centrul Pământului cu mişcarea flancului inferior peste cel superior. Acest tip de falii apar datorită unor forţe de extensie a scoarţei terestre.
- Falie inversă, atunci când mişcarea are loc pe direcţie verticală sau la un anumit unghi înclinat spre centrul Pământului cu mişcarea flancului inferior sub cel superior. Acest tip de falii apar datorită unor forţe de compresie a scoarţei terestre.
- Falie de decroşare, atunci când mişcarea are loc pe direcţie orizontală în general neînsoţită de o mişcare pe verticală.
Faliile sunt rareori izolate, de obicei fiind asociate în sisteme sau familii şi pot da naştere în funcţie de aşezarea şi tipul lor la forme de relief pozitive sau negative denumite graben respectiv horst.
Citește și:
Dicționar speologic
Link-uri speo
Peșteri din România
Știri speologie
