Diaclază

Diaclaza, termen provenit din greacă de la διά [dia] (prin) și klasis (fractură, ruptură), pentru a desemna situația în care avem de-a face cu ofractură în rocă în care părțile aflate de o parte și de cealaltă a planului de ruptură nu se deplasează una față de cealaltă.

În procesul de formare a diaclazelor nu intervin mișcări laterale în planul fracturii. Diaclaza poate să apară ca efect al presiunilor mari la care este supusă roca: presiunea litostatică și constrângeri locale. În general este nevoie de un stres tectonic redus pentru formarea diaclazelor. Adesea, diaclazele sunt orientate perpendicular pe fețele de stratificație.

Sub acțiunea cursurilor subterane asupra calarului o diaclază poate fi lărgită pentru a face loc unui râu subteran.

Termenul de diaclază este folosit adesea (deși uneori incorect) pentru a desemna galerii cu o înălțime mult mai mare în raport cu lățimea.

Tipuri de diaclaze

În funcţie de factorul care contribuie la formarea unei diaclaze putem distinge câteva tipuri:
  • Diaclaze tectonice - se formează în timpul episoadelor de deformare cauzate de mişcările tectonice în cazul în care stresul diferenţial este destul de mare pentru a produce fracturi de tensiune.
  • Diaclaze de răcire - se formează prin răcirea maselor de rocă fierbinte, în particular lavă.
  • Diaclaze de descărcare - se formează ca efect al eroziunii care îndepărtează încet roca reducând încărcarea compresivă permiţând astfel expandarea laterală a maselor de rocă.

Citește și:

Despre Speotimiș
Activitate
Multimedia
Resurse speologie